Toamna la înălțime: magia drumeției pe Vârful Negoiu

 

De ce am alege să urcăm pe Vârful Negoiu.

Vârful Negoiu văzut la răsărit de pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu.

Citește și Magia unui răsărit de Soare la peste 2500 m

După ce în ultima povestire am explorat traseul spre cel mai înalt vârf al României, de această dată am ales să ne aventurăm spre al doilea vârf ca înălțime – Vârful Negoiu. Acest traseu promite experiențe la fel de captivante și priveliști grandioase, oferindu-ne ocazia să descoperim alte fațete ale Munților Făgăraș, cel puțin la fel de spectaculoase și provocatoare.

Vârful Negoiu văzut de pe Vf. Moldoveanu.

Citește și Spre Vârful Negoiu prin Custura Sărății

Vârful Negoiu este al doilea vârf în ordinea altitudinii din Munții Făgărașului și din România. În perioada interbelică, Vârful Negoiu era considerat cel mai înalt vârf al Transilvaniei și apoi al României. În acea vreme, era cunoscut sub denumirea de „Piatra lui Tunsu” sau „Piatra Tunsului”, numele actual fiind documentat începând cu anul 1842. Astăzi, termenul de „Muchia Tunsului” este utilizat pentru a descrie creasta nordică masivă ce se desprinde din Negoiu Mic (2485 m). Deși astăzi Negoiu este clar stabilit drept al doilea vârf ca altitudine în Carpații Românești, mulți îl consideră de neegalat în privința spectacolului oferit. O apreciere subiectivă, poate, dar susținută de contextul său unic.

Vârful Negoiu văzut de pe Vf. Mușeteica.

Citește și Drumeție de o zi pe trei vârfuri din topul 2500+m

Proximitățile Vârfului Negoiu ascund atracții de o frumusețe unică, gata să fie explorate atât de drumeții obișnuiți, cât și de cei experimentați. Printre acestea se numără: Lacul Călțun, dramaticul pasaj din Strunga Dracului, Strunga Ciobanului și Strunga Doamnei, Custura Sărății și Custura Ciobanului. De asemenea, Creasta Fierăstrău și iconicul Acul Cleopatrei completează o serie de repere montane de neegalat, transformând fiecare traseu într-o aventură memorabilă prin peisaje ce îmbină sălbăticia și măreția naturală a Munților Făgăraș.

Vârful Negoiu văzut de pe Vf. Lăițel.

Citește și Vârful Șerbota - gigantul cu vederi spre Negoiu și Scara

Accesul la Cabana Negoiu și Vârful Negoiu

Pentru a accesa Vârful Negoiu dinspre Cabana Negoiu, punctul de pornire este Localitatea Porumbacu de Jos, de unde se urmează traseul pe Valea Porumbacului (sau Râul Mare), continuând pe DJ105J. Drumul asfaltat ne poartă amonte de Porumbacu de Sus, până la intrarea pe un drum forestier de aproximativ 9 km, accesibil în special vehiculelor cu gardă înaltă, din cauza condițiilor precare: gropi, praguri stâncoase și denivelări. Poteca urcă apoi în serpentine la Cabana Negoiu, urmând apoi „Drumul Zmeilor” și mai departe, pe la Piatra Prânzului, Acul Cleopatrei și Șaua Cleopatrei, urcă în creasta principală la Vârful Negoiu.

Valea Porumbacului văzută din Valea Șerbotei.

Pe acest traseu, orientarea este ghidată de marcajul Triunghi Albastru și de indicatoarele turistice spre Cabana Negoiu. Aproape de capătul drumului forestier, se găsesc două spații mai largi pentru parcare. Primul este la Cariera Porumbacu, iar cel de-al doilea se află aproximativ 1,2 km mai sus, în dreptul serpentinei de la microhidrocentrală. Acestea sunt puncte convenabile pentru a lăsa mașina și a începe drumeția spre cabană și, mai departe, spre Vârful Negoiu.

Zona Carierei de la Porumbacu văzută din Șaua Cleopatrei.

Carieră Porumbacu – Șaua Cleopatrei - Vf. Negoiu

Caseta tehnică:

Dificultate: mediu; distanță: 20 km, dus-întors, sau 10 km doar dus (16,5 km dacă la întoarcere ne cazăm la Cabana Negoiu); durata: 6-7 ore (10-13 ore dus-întors); urcare: 1800 m; marcaje: Triunghi Albastru, Bandă Roșie.

Panourile cu traseele turistice de la Cabana Negoiu.

Descrierea traseului

Carieră Porumbacu – Cabana Negoiu

De la Cariera Porumbacu urmăm spre amonte drumul forestier până la capătul său. De la capătul drumului forestier, traseul continuă pe poteca marcată cu triunghi albastru, care se ridică spre stânga în serpentine, părăsind repede cursul apei. Urcând mai sus, poteca virează spre sud, urmărind versantul vestic al Piscului Șerbotei până intersectează, într-un cot de serpentină, vechiul traseu de la glăjărie, ce urcă pe sub Cascada Șerbota. De aici, urmăm poteca din stânga, pe o pantă lină, și după cinci cotituri ajungem la Cabana Negoiu (1546 m).

 

Cariera de dolomită de pe Valea Porumbacu.

Începutul potecii turistice spre Cabana Negoiu.

Culorile toamnei în pădurea de Fag.

Serpentinele de pe poteca spre Cabana Negoiu.

Cabana Negoiu.

Cabana Negoiu – Căldarea Sărății (Piatra Caprei)

La aproximativ 150 de metri de vecehea cabană Negoiu, cea din 1937 (La priciuri), găsim stâlpul indicator care marchează intersecția celor patru trasee majore din zonă: Punctul Roșu (spre Cabana Bârcaciu), Crucea Albastră (spre Refugiul Scara), Banda Albastră (spre Vârful Șerbota) și Triunghiul Albastru, cel pe care îl vom urma noi spre Vârful Negoiu. De aici, poteca continuă ușor descendent spre stânga, traversând versantul estic al Muchiei Șerbota printr-o zonă împădurită. Acest sector este cunoscut sub denumirea de „Cărarea Zmeilor” sau „Poteca Balaurului” sau, în limba germană „Drachensteig”, un sector spectaculos al traseului ce trece peste mai multe văiugi abrupte, pe o potecă aeriană cu 16 podețe suspendate.  Aceasta a fost tăiată în stâncă începând din anul 1886 pentru a face legătura dintre Cabana Negoiu - prima cabană montană din România, din anul 1881 - și Vârful Negoiu. Părăsim versantul estic al Muchiei Șerbotei în dreptul Cascadei Sărății, ajungând pe o treaptă glaciară a Căldarii Sărății închisă de o morenă, cu o mare stâncă denumită Piatra Caprei.

Anexe ale Cabanei Negoiu, cu vedere spre Muchia Șerbotei.

Poteca din amonte de Cabana Negoiu.

Intersecția de trasee de la Cabana Negoiu.

Cărarea Zmeilor sau Drumul Zmeilor.

Unul dintre cele 14 podețe de pe Cărarea Zmeilor.

Vedere spre Strunga Ciobanului și Vf. Negoiu Mic de la ieșirea din pădure.

Detaliu cu Strunga Ciobanului.

Valea Sărății văzută de la Piatra Caprei.

Cascada Sărății.

Căldarea Sărății (Piatra Caprei) - Piatra Prânzului

Traseul continuă spre est, traversând Căldarea Sărății și urcând printr-o zonă stâncoasă, cu grohotiș și lespezi acoperite de licheni, urmând malul nordic al pârâului. La aproximativ o oră și jumătate de la Cabana Negoiu, ajungem în Căldarea estică a Sărății, la Piatra Prânzului. Aici se desprinde spre stânga varianta Cruce Roșie, ce duce spre Lacul Călțun prin Strunga Ciobanului.

Sectorul dintre Piatra Caprei și Piatra Prânzului.

Vedere spre Muchia și Vârful Șerbota.

Piatra Prânzului, intersecție de trasee.

Strunga Ciobanului văzută de la baza ei.

Piatra Prânzului – Șaua Cleopatrei

Continuăm pe un urcuș din ce în ce mai abrupt, printre bolovani masivi, având Căldarea Sărății și Muchia Șerbotei în dreapta. Pe la jumătatea distanței dintre Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, intrăm într-un circ glaciar, unde, la aproximativ 50 de metri stânga de potecă, se află Peștera cu gheață de sub Vârful Negoiu (2258 m), un loc unic unde solul rămâne permanent acoperit de o crustă de gheață.

Urcușul continuă spre șa, oferind o priveliște asupra stâncilor iconice din Vâlcelele Sărății: Acul Cleopatrei, Colțul Elefantului și Foarfeca. Un ultim efort ne aduce în creasta principală, în Șaua Cleopatra.

Vedere din amonte de Piatra Prânzului spre Valea Sărății.

Acul Cleopatrei văzut dintr-un unghi din care are aspect de foarfecă.

Acul Cleopatrei în lumina dimieții.

Vedere de la Acul Cleopatrei spre vârfurile: Scara, Budislavu și Suru.

Citește și Spre Vârful Suru – drumeț prin Făgărașii vestici

Citește și Spre Reduta Suru - vârful dominant al Făgărașilor vestici

Acul Cleopatrei în lumina după-amiezii.

Panoul turistic din Șaua Cleopatrei.

Șaua Cleopatrei – Vârful Negoiu

De aici, urmând marcajul Bandă Roșie, putem continua spre Vârful Negoiu (2535 m) sau putem parcurge Custura Sărății. Alternativ, marcajul Bandă Galbenă coboară la sud prin Căldarea Pietroasă, oferind o rută de ocolire a Custurii Sărății, o porțiune expusă și dificilă, recomandată doar celor fără teamă de înălțimi și cu experiență montană solidă.

Șaua Cleopatrei.

Vedere din Șaua Cleopatrei spre Cabana Negoiu.

Vedere din Șaua Cleopatrei spre Vârfurile Boia și Ciortea.

Citește și Spre Vârful Ciortea - reduta Făgărașilor vestici

Vedere din Șaua Cleopatrei spre vest, cu: Munții Cindrel, Munții Șureanu și Munții Lotrului.

Citește și Munții Șureanu – adevărată Poartă a Raiului

Citește și Drumeție de iarnă pe plaiurile Cindrelului vestic

Vedere din Șaua Cleopatrei spre Munții Buila-Vânturarița.

Vedere din Șaua Cleopatrei spre Munții Cozia.

Citește și Cozia, un munte giuvaier - mic Olimp al României

Urcarea finală spre Vf. Negoiu.

Vârful Negoiu

Din Vârful Negoiu se deschide o panoramă impresionantă asupra întregului lanț al Carpaților Meridionali.

Vârful Negoiu - 2535 m.

 Borna de pe Vârful Negoiu - 2535 m.

Belvederi de pe Negoiu

Spre vest, privirea se pierde în vălul albăstriu al perspectivelor îndepărtate, cu silueta masivelor Piule-Pleșa și Godeanu apărând printre culmile Parângului. Mai aproape, în aceeași direcție, distingem aproape fiecare culme din Grupa Parâng.

Vedere spre Munții Parâng și Munții Godeanu.

Citește și Drumeție prin „sipetul cu comori” al Parângului

Vedere generală spre vest, cu ultimele culmi din Munții Godeanu, Piule-Iorgovanu și Retezat.

Citește și Drumeție pe urmele ghețarilor, în Retezatul Mic

Citește și Circuit de drumeție în Retezat: În căutarea Porților Închise

Citește și Grădinile suspendate ale Godeanului - sub vârful Gugu

Spre est, dincolo de crestele răsăritene ale Munților Făgărașului, privirea se oprește pe cele mai înalte vârfuri ale Bucegilor, iar, ca o surpriză, se arată și un vârf alb al Pietrei Craiului, ieșind timid peste șaua dintre Hârtopu Darei și Mușetescu.

Vedere spre Munții Bucegi, cu vârfurile: Bucșoiu, Omu și Coștila.

Citește și Peisaje de vis și flori de munte în abruptul vestic al Bucegilor

Vedere spre Vârfurile: Mușeteica, Dara, Hârtopu Darei și puțin din Piatra Craiului.

Citește și Munții Făgăraș - Din Valea Sâmbetei pe Dara și Hârtopul Darei

Citește și Piatra Craiului, piatra nestemată a Carpaților

Vedere spre creasta Viștea Mare-Moldoveanu.

Citește și Provocarea toamnei: drumeție către Vârful Moldoveanu

Vedere spre Vf. Vânătoarea lui Buteanu.

Citește și Farmecul drumețiilor de vară în Munții Făgărașului

Spre Munții Iezer-Păpușa.

Vârful Lespezi plin de turiști.

Lacul Călțun văzut de pe Vf. Negoiu.

Citește și Clasic de Făgăraș - De la Bâlea Lac spre Vf. Negoiu

Lacul Vidraru văzut de pe Vf. Negoiu.

Munții Cozia.

Citește și Cozia, un munte giuvaier - mic Olimp al României

Mai mult decât atât, ca un dar al munților, privirea ne dezvăluie și vârful cel mai înalt al Apusenilor, dominând peisajul Occidentalilor, iar în zare, vag conturate în atmosfera albăstrie, câteva dintre culmile, greu de deslușit, ale Orientalilor.

Sibiul și Munții Apuseni, cu Vf. Bihor, văzute de pe Vf. Negoiu.

Citește și Munții Bihor ca destinație turistică de iarnă

Acul Cleopatrei

Acul Cleopatrei este o impresionantă lespede de șist cristalin, înaltă de aproximativ 10 metri, ce se înalță vertical cu un vârf ascuțit, într-un peisaj de stânci fragmentate de dezagregarea periglaciară. Deși astfel de „ace” se mai găsesc în Munții Făgărașului sau în Retezat, acest ac, aflat sub Șaua Cleopatrei, este cel mai faimos. Nu știu exact cine sau când l-a botezat astfel, dar denumirea pare să fie o referință la două celebre obeliscuri egiptene ridicate inițial la Heliopolis și mutate ulterior la Alexandria. În zilele noastre, aceste monumente se află la Londra și New York, fiind numite „Acul Cleopatrei” pentru a evoca o legătură romantică cu faimoasa regină a Egiptului.

Acul Cleopatrei.

Acul Cleopatrei.

Sperăm că acest articol ți-a adus plăcere și ți-a oferit inspirația de care ai nevoie pentru noi aventuri în natură. Te invităm să descoperi personal frumusețea unei drumeții de toamnă pe „Acoperișul României” cu ajutorul MN07 - Harta de drumeţie a Munţilor FĂGĂRAŞ ediţia a 3-a. Această hartă îți va ghida pașii și îți va oferi detalii esențiale pentru a explora în siguranță traseele montane și a te bucura de peisajele spectaculoase ale Făgărașului.

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar