Drumeție de iarnă pe plaiurile Cindrelului vestic

La început de an 2024 pornim în căutarea zăpezilor montane, atât de puține până acum. Am reușit să le găsim într-o drumeție în partea de vest a Munților Cindrel, cea mai puțin frecventată de turiști a acestor munți.

Munții Cindrel văzuți dinspre vest, de pe Vf. Șureanu.

Citește și Vizită de Brumărel la Iezerul Șureanu și Vârful Șureanu

De ce să vizităm Cindrelul de vest:

• pentru că este ușor accesibil de pe un drum modernizat deschis tot anul, DN67C;
• pentru a avea cea mai frumoasă perspectivă asupra lacului de acumulare Oașa;
• pentru a avea cele mai spectaculoase panorame asupra unor masive precum Parâng, Retezat, Lotrului sau Șureanu;
• pentru a te bucura de liniștea unor munți atât de puțin umblați iarna de turiști.

DN67C - Transalpina

Vedere asupra Munților Șureanu și Lacul Oașa dinspre Munții Cindrel.

Citește și Munții Șureanu – adevărată Poartă a Raiului

Locuri puțin umblate ale Munților Cindrel

Despre Munții Cindrel

Munții Cindrel formează a doua cea mai înaltă culme montană din grupa Carpaților Meridionali dintre Olt și Jiu, numită Grupa Parâng. Munții Cindrel, numiți în trecut și Munții Sibiului sau Munții Cibinului, ocupă partea de nord-est a acestei grupe montane, cea mai largă din Meridionali. Denumirea lor actuală provine de la cel mai înalt vârf montan, Vf. Cindrel, creditat cel mai adesea cu altitudinea de 2244m. În unele surse apar și cu altitudinea de 2243 sau 2245 m.

Munții Cindrel fotografiați din Munții Apuseni, de pe Piatra Cetii.

Citește și Iarna prin Munții Trascăului – munții mocanilor

Limitele generale ale acestei grupe sunt formate de văi puternic adâncite și depresiuni submontane astfel: limita vestică: Valea Sebeșului; limita sudică: văile Sadului și Frumoasei legate prin Șaua Șteflești; limita nordică și nord-estică: este dată de depresiunile submontane: Apoldului, Săliște și Sibiului.

Depresiunea Sibiului și prelungile culmi nordice ale Munților Cindrel.

Munții Cindrel, Munții Lotrului și Șaua Șteflești, care îi separă.

Citește și Munții Cindrel – munții mărginimii Sibiului

Relieful Munților Cindrel este masiv, culmile înalte având adesea un profil larg-convex,  reprezentat de suprafața de nivelare superioară, cea mai veche, corespunzătoare platformei Borăscu. Relieful glaciar este prezent doar în jurul Vârfului Cindrel. Aici, marginea platformei de nivelare a fost festonată de „mușcăturile” ghețarilor pleistoceni, care și-au sculptat patru circuri glaciare: Iezerul Mare, Iezerul Mic, Gropata și Iujbea Rășinarului.

Vârful Cindrel cu aspectul său de cupolă masivă cu profil convex.

Suprafața superioară de eroziune a Cindrelului văzută de pe Dealul Mamut, Metaliferi.

Altitudinile maxime sunt atinse în partea centrală a culmii principale, în vârfurile: Șerbota Mare – 2007 m, Frumoasa – 2162 m, Vf. Cindrel – 2244 m, Vf. Cânaia – 2065 m, Vf. Niculești – 2035 m.

Vârful Cindrel - 2244 m.

Drumeție de iarnă pe traseul: Cabana Oașa – Vf. Oașa Mare – Vf. Șerbota

Drumul de apropiere se face pe șoseaua Transalpina, care este denumirea DN67C. De fapt poteca turistică are primul indicator chiar pe marginea acestei șosele.

DN67C - Transalpina, poarta spre Cindrelul de vest.

Caseta tehnică: marcaj: Bandă Roșie; distanța: 22,5 km; urcare: 900 m; durata 8:30-9:30h; dificultatea: ușor/mediu

Bandă Roșie - marcajul crestei principale a Munților Cindrel.

Descrierea

Traseul Bandă Roșie pornește de pe DN67C – Transalpina, la 50 m amonte de Cabana Oașa, de la altitudinea de 1270 m. Aici există și o parcare unde se poate lăsa mașina. Se urcă pe DN67C, iar după aproximativ 50 m vom găsi un indicator pe care este scris „Vârful Cindrel, 5h½ - 6h½”. Cu siguranță acesta este timpul mediu pe timp de vară. Primii 90 m ca diferență de nivel sunt în urcare moderată. În acest sector poteca traversează o zonă cu căzături de arbori, unde trebuie atenție sporită pentru a evita accidentarea și pentru a nu pierde marcajul.

Parcarea de la Cabana Oașa, locul de pornire al traseului.

Intrarea pe traseu de pe DN67C.

Primele belvederi de pe traseu sunt la mai puțin de 10 minute de la debutul său.

Un loc cu pădure bolnavă, plină de barba moșului.

După acest sector poteca ajunge într-o poiană mai mare, de defrișare, de unde există o superbă panoramă asupra Lacului Oașa și a Munților Șureanu, spre vest (în spate), dar și a Munților Parâng, spre sud (în dreapta potecii). De la baza poienii urcușul se accentuează, iar pentru următorii 250 m ca diferență de altitudine se menține așa.

Poiana cu cele mai spectaculoase belvederi se află la cca 40 de minute de la începutul traseului.

Viaduct al DN67C de pe Lacul Oașa

Adevărate colțuri de rai.

Vedere generală spre Lacul Oașa.

Lacul Oașa și Vf. lui Pătru.

Aruncăm o ultimă privire în urmă și se afundăm în pădurea întunecoasă.

Aici urcușu este destul de abrupt.

Curând urcușul se domolește iar pădurea se rărește.

În locul în care urcușul se mai domolește ne apropiem de liziera superioară a pădurii și, în același timp, de Vârful Oașa Mare – 1731 m. În total, de la Cabana Oașa și până pe Vf. Oașa Mare se urca aproximativ 461 m. Chiar pe vârf există o construcție relativ recentă, despre care am aflat că este Schitul „Sfântul Gheorghe Pelerinul” al Mănăstirii Oaşa. De pe Vf. Oașa Mare poteca continuă, în coborâre ușoară, de-a lungul poienii cu aspect de platou (Culmea Domnilor). Poiana, alungită pe direcția est-vest are cca 1,7 km lungime. La celălalt capăt al ei poteca mai străbate un ultim sector de pădure de cca 700 m.

Ieșim în suprafața alpină de pe Vf. Oașa Mare.

Schitul Mănăstirii Oașa.

Spre sud se înalță culmile Munților Lotrului.

Înaintăm pe „Drumul Turiștilor” spre Vf. Șerbota Mare.

Locurile sunt atât de puțin umblate, încât ne miră existența unor urme de rachete.

Curând intrăm în ultimul sector de pădure.

Îl străbatem în câteva minute.

La ieșirea din acest sector forestier se află un loc de odihnă cu băncuțe și masă și un indicator, pe care citim următoarele informații: „Vf. Cindrel – 4 h; Cabana Oașa – 2 h”. În urcare și în condiții de iarnă, cu strat de zăpadă, noi am făcut 3 ore de la Cabana Oașa. Continuăm spre est pe poteca numită de aici „Drumul Turiștilor”, trecem pe la sud de Dealul Domnilor – 1743 m și lăsăm pe dreapta Stâna Domnilor, începând urcușul spre cota 1945 m, situată la sud de Muntele Cibanu – 1885 m.

La ieșire este un loc de popas și un indicator turistic.

Continuăm pe plaiurile albe.

Spre sud Munții Parâng ne atrag privirea.

Citește și Spre Vârful Cârja prin zăpezile din martie

În centrul imaginii este Vf. Parângul Mare.

Citește și Munții Parâng - o iarnă atipică pentru zona alpină

În spate, spre vest, Munții Șureanu.

Trecem pe lângă Stâna Domnilor.

În jurul nostru zările se deschid în toate direcțiile, spre masivele învecinate sau spre unele mai îndepărtate. De pe acest vârf urmează o coborâre ușoară într-o șa abia schițată și ultimul urcuș de cca 60 m pe Culmea Șerbota spre Vf. Șerbota Mare – 2007 m.

Urcăm spre cota 1945, premergătoare Vârfului Șerbota Mare, iar zările ni se deschid în toate direcțiile

Belvederi:

Spre vest: Munții Șureanu cu Vf. lui Pătru și Vf. Șureanu. Se poate distinge Domeniul Schiabil Șureanu. Spre stânga față de Vf. lui Pătru se văd Munții Retezat cu vârfurile: Custura, Păpușa, Mare, Retezat. Vf. Peleaga este eclipsat de Vf. Păpușa. La sud de Munții Retezat se distinge culmea Piule-Pleșa din Retezatul Mic, iar mai la sud Munții Vâlcan cu zona Pasului Vâlcan, Vf. Straja și Culmea Oslea.

Munții Șureanu, spre vest.

Vârful lui Pătru, iar în stânga lui Vf. Retezat.

La dreapta de Vf. lui Pătru se poate vedea Domeniul Schiabil Șureanu.

Citește și Munții Șureanu - raiul sporturilor de iarnă

Circurile glaciare de sub Vf. Șureanu și Vf. Cârpa.

Munții Retezat cu vârfurile lor principale.

Citește și Munții Retezat - incursiuni în funcție de stratul de zăpadă

Vf. Custura și creasta Piule-Pleșa din Retezatul Mic.

Citește și Drumeție pe urmele ghețarilor, în Retezatul Mic

Culmea Oslea din Munții Vâlcan.

Pasul Vâlcan și Vf. Straja.

Spre sud: Munții Parâng cu toate vârfurile reprezentative ale acestora: Vf. Mohoru, Vf. Setea Mare, Vf. Piatra Tăiată, Vf. Ieșu, Vf. Parângul Mare, Vf. Gemănarea, Vf. Stoienița și Vf. Cârja. Mai aproape de noi se văd vârfuri ale Munților Lotrului: Tâmpa, Piatra Albă.

Munții Parâng, cu zona lor centrală.

Citește și Pași de vacanță în Munții Parâng

Spre nord: Munții Apuseni cu: Munții Bihor, Culmea Cârligatele, Muntele Mare, Scărița-Belioara și numeroase vârfuri din Munții Metaliferi (Masivul Vulcan, Dealul Mamut) și Munții Trascăului (Piatra Cetii, Piatra Craivii etc).

Munții Bihor și Masivul Vulcan.

Citește și Munții Bihor ca destinație turistică de iarnă

Citește și Masivul Vulcan între toamnă și iarnă

Munții Trascăului cu Vf. Ugerului, Piatra Secuiului și alte vârfuri.

Citește și Iarna prin Munții Trascăului – munții mocanilor

Citește și Drumeție peste vârfurile Trăscăului nordic

Culoarul Mureșului, Munții Metaiferi, Munții Trascăului și Scărița-Belioara.

Citește și Aprilie prin lumea de calcar a Scăriței și a Vulturesei

Urcușul final.

La întoarcere mai aruncăm o privire spre locurile pe unde am umblat.

Revedem pădurea uscată în lumina amurgului.

Lunga coborâre spre Cabana Oașa.

Iată-ne înapoi, în locul de unde am plecat în urmă cu aproape 8 ore.

În final vă adresăm îndemnul de a vă desena urma propriilor pași pe pânza albă a zăpezilor alpine din Munții Cindrel. În liniștea magiei albe te vei conecta deplin cu natura imaculată.

Bucuria de a fi într-un asemenea loc.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și te vei decide să descoperi singur frumusețile Munților Cindrel cu MN23 - Harta de drumeție a Munţilor CINDREL

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar