Este traseul care face legătura dintre Staţiunea Muntele Băișorii și satul Runc, cu legătura cu mai departe spre Ocoliș și Valea Ariesului. Pornim din Staţiunea Muntele Băișorii, din faţa Hotelului Alpin, pe drumul carosabil asfaltat. Pe acest segment traseul nostru este comun traseele cu numerele 1 și 2. Dupa circa 150 pe drumul asfaltat, în faţa cabanei vechi, se desprinde la dreapta traseul numărul 1 marcat cu bandă roșie. Continuăm pe drum, împreună cu traseul numărul 2, marcat cu cruce roșie, până la pensiunea Casa Oly. La prima intersecţie cu drum la dreapta după pensiune, traseul numărul 2 se desprinde la dreapta, pe un drum pietruit. Noi continuăm pe drumul asfaltat, trecem de intersecţia cu drumului carosabil ce duce la Buscat (“drumul militar”) și, după o curbă la stânga ajungem la un stâlp de marcaj. Aici traseul nostru iese de pe drumul asfaltat și cotește la dreapta, continuând pe o potecă prin spatele cabanei militare. Coborâm mult, în serpentine, pe un vechi drum de căruţe. Într-o poieniţă avem grijă să cotim stânga, împreună cu marcajul, ce ne conduce în scurt timp la firul Văii Vadului, pe care îl traversăm. După încă 50 m, într-o poieniţă, cotim aproape 180 de grade spre dreapta, întâlnind drumul de tractor ce vine pe firul Văii Vadului. Urcăm pe acest drum circa 150 m și întâlnim drumul carosabil care coboară de la Staţiunea Muntele Băișorii. Urcăm și pe acesta până la prima intersecţie unde facem stânga pe un drum ce urcă de-a lungul unui afluent al Văii Vadului. Ieșim într-o tăietură de pădure, ignorăm toate drumurile care merg în spate-dreapta sau spate stânga și când ajungem la o intersecţie în care drumul se bifurcă în faţa noastră, ţinem drumul din stânga. Urcăm și ajungem în poiana Stăuina Runcanilor de unde traseul coboară printr-o traversare scurtă prin pădurea de molid, pe lângă un izvor, la Crucea Crencii, la limita dintre judeţele Cluj și Alba. Până aici am făcut o ora și 15 minute. Continuăm pe un drum la dreapta, apoi, la colibe, părăsim drum cel mai bine bătut și ne orientăm spre sud, prin fânaţ, urmând o poteca firavă ce devine treptat mai bine conturată. Trecem de izvorul Văii Tisei printr-o zonă plată și mlăștinoasă și urcăm spre colibele La Știolne. Întâlnim un drum ce vine din dreapta dar noi mergem pe el spre stânga circa 150 m până la o colibă cu marcaj. Aici cotim 90 de grade la dreapta și începem să urcăm pe Muntele Boului, pe un drumeag înierbat, destul de abrupt. După ce ieșim în culme cotim spre dreapta, și ocolim în urcuș lin, pe drumul înierbat, obârșia Văii Boului, aflată în stânga noastră. Tot în stânga rămâne și vârful Româneasa, în dreptul căruia traseul devine orizontal. Aici direcţia de mers se schimbă din nou, spre est, printre ienuperi, și coborâm într-o șa, La Răscruce, unde se află un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Ne aflăm la intersecţia cu traseele cu numerele 7 și 8. Traseul marcat cu cruce roșie coboară spre Mănăstirea Poșaga, împreună cu traseul marcat cu punct roșu care se oprește la Belioara. Traseul nostru continuă însă urcând direct prin pășune, împreună cu traseul numărul 7, marcat cu punct roșu, care este traseul în circuit de vizitare a Scăriţei-Belioara. Suntem ghidaţi de stâlpii de de marcaj din lemn pe care sunt aplicate cele două marcaje. După un ultim urcuș ajungem în culme și la marginea rezervaţiei Scăriţa-Belioara, lângă un stâlp de marcaj cu săgeţi indicatoare. Până aici am făcut aproximativ 3 ore de la plecarea din staţiune. La acest stâlp de marcaj se desprind la dreapta trei trasee. Traseul numărul 7, marcat cu punct roșu, cu care am urcat împreună o porţiune, traseul numărul 9, marcat cu triunghi albastru spre Runc prin Cheile Pociovaliștei și traseul numărul 10, marcat cu triunghi roșu, spre Lunca Arieșului prin Vârful Vulturese. Una dintre săgeţi ne indică direcţia traseului nostru și să mergem spre stânga-jos spre obârșia Văii Belioara, unde un stâlp indicator vechi marchează începutul coborârii abrupte prin pășune. Trecem de un izvor, lăsăm la stânga un drum înierbat și continuăm să coborâm pe linia de cea mai mare pantă. Căutăm cu atenţie marcajele la intrarea în pădurea de fag. Ele se află aplicate pe niște fagi mari, însă unele sunt mascate de tufe sau mesteceni. Coborâm printr-o poiană cu mulţi mesteceni crescuţi și poteca noastră înierbată devine treptat un drum de tractor, iniţial deasupra malului stâng al apei, dar apoi coboară pe firul văii pe care o traversează de mai multe ori. După ce coborâm timp de o oră de la stâlpul indicator de la Scăriţa-Belioara, ajungem în satul Lunca Largă. Traversăm Valea Ocolișului pe un pod de beton și o urmăm în aval, pe un drum carosabil. Traversăm Cheile Runcului și ajungem după o oră din Lunca Largă în satul Runc, unde este capătul traseului nostru, în dreptul stâlpului de marcaj cu săgeţi indicatoare. De aici pleacă traseul numărul 9, spre Scăriţa Belioara, prin Cheile Pociovaliștei. Pentru a ajunge în Ocoliș și mai departe, în valea Arieșului mai trebuie să parcurgem aproximativ 4,5 km pe un drum carosabil pietruit.