Circuit de februarie în Piatra Secuiului

Cadru geografic general - Depresiunea Trascăului

Depresiunea Trascăului reprezintă nucleul munților cu același nume, concentrând cele mai spectaculoase formațiuni ale regiunii. Aici se ridică Piatra Secuiului, cea mai impunătoare „piatră” a zonei, alături de Colții Trascăului, separate de Șanțul Mare și formând bariera naturală estică a depresiunii.

Depresiunea Trascăului - partea nordică, cu Piatra Secuiului.

Citește și Toamna târziu pe potecile Trascăului central

Depresiunea Trascăului - partea sudică, cu Cheile Vălișoarei (Cheile Aiudului).

Citește și Drumeție în Cheile Aiudului – Poarta de acces în Țara Trascăului

La vest, culmea calcaroasă Ardașcheia oferă un peisaj sălbatic, modelat de ape care au sculptat chei spectaculoase, precum Cheile Bedeleului, Cheile Plaiului și Cheile Siloșului. În sud, râul Vălișoara a creat impresionantele Cheile Vălișoarei (Cheile Aiudului). Orizontul este dominat de înălțimi precum Colțul Bogza, Colțul Vilii, Colțul Cetății și masivul Bedeleu.

Piatra Secuiului văzută de pe Ardașcheia.

Citește și Început de Decembrie la poalele Pietrei Secuiului

Cheile Plaiului.

Colțul Cetății din Cheile Vălișoarei.

Citește și Cheile Turzii - cheile alpinismului românesc

În centrul depresiunii se află satele pitorești Vălișoara, Izvoarele, Colțești și Rimetea, unde atmosfera tradițională se păstrează vie. Deasupra satului Colțești veghează ruinele Cetatea Trascăului (Cetatea Colțești), martor al istoriei locale.

Cetatea Colțești, Vârful Ardașcheia și Vârful Ugerului.

Citește și Munții Trascău - pe Vf. Ugerului la debut de an fără zăpadă

Case tradiționale din Rimetea.

Zona este cunoscută și pentru traseele de cățărare amenajate pe pereții abrupți ai masivului, inclusiv pe Muchia Juniorului, una dintre crestele apreciate de alpiniști.

Muchia Juniorului și satul Rimetea.

Rapel pe Muchia Juniorului.

Între punctele de interes se remarcă Grota Studenților (Portalul Kőluk), iar atmosfera zonei este completată de agroterasele tradiționale și de repere istorice precum „Castelul Templul Cavalerilor” și Conacul Secuiesc. Depresiunea Trascăului rămâne astfel o combinație armonioasă între relief spectaculos, natură și patrimoniu cultural.

Grota Studenților.

Piatra Secuiului

Piatra Secuiului se înalță impunător ca un masiv calcaros de aproximativ 2,8 km lungime, delimitat la sud de Valea Guștreagului și la nord de Șanțul Mare, dincolo de care își continuă silueta stâncoasă prin Colții Trascăului, un masiv mai redus ca dimensiune. Vârful său atinge altitudinea maximă de 1129 m, dominând Depresiunea Trascăului cu o diferență de nivel de 500-550 m, pe o distanță de doar 1,5 km.

Ultimele raze pe Piatra Secuiului.

Citește și Drumeție peste vârfurile Trăscăului nordic

În partea superioară, masivul ascunde un platou calcaros tipic, modelat de doline și văi de doline, alături de lapiezuri înierbate. Acest platou, având o lungime de aproximativ 1,5 km și o lățime maximă de 350 m, este mărginit de pereți abrupți pe toate laturile. Versantul vestic se remarcă printr-un abrupt spectaculos, ce depășește pe alocuri 150 m în înălțime, oferind priveliști impresionante asupra Depresiunii Trascăului, cu satele sale, și a peisajului montan din jur.

Platoul superior punctat de doline.

Traseu: Colțești – Piatra Secuiului – Șanțul Mare – Grota Studenților – Colțești

Casetă tehnică

Grota Studenților.

• Distanță: 10,4 km
• Diferență de nivel pozitivă: aproximativ 940 m
• Durată estimată: 4–6 ore
• Marcaje: Cruce Albastră, Triunghi Roșu

Vedere de pe Piatra Secuiului spre Colții Trascăului.

Traseul propus este un circuit montan de mică altitudine, caracterizat prin alternanța dintre sectoare de abrupt și platou calcaros. Parcurgerea sa oferă panorame ample asupra Depresiunii Trascăului și a masivelor calcaroase din jur, precum și acces la formațiuni carstice reprezentative, între care se remarcă Grota Studenților.

Panoramă cu Depresiunea Trascăului.

Specificul traseului

Urcarea presupune un efort susținut, în special în condiții de teren umed, zăpadă sau gheață. Coborârea se desfășoară printr-o vale abruptă, cu praguri stâncoase ce pot deveni alunecoase pe timp de iarnă, completată de porțiuni de creastă și platou expuse vântului.

Zonă de abrupt pe Șanțul Mare.

Zona de platou a Pietrei Secuiului.

În sezonul rece, este recomandată o echipare adecvată: bocanci cu aderență bună, eventual colțari, bețe de trekking, cască de protecție și îmbrăcăminte rezistentă la vânt și temperaturi scăzute. Totodată, verificarea atentă a prognozei meteo și a condițiilor din teren înainte de plecare este esențială pentru siguranță.

Protecții de vânt.

Descrierea traseului

Colțești – Șaua sudică Piatra Secuiului

Traseul pornește din apropiere de Conacul Secuiesc, un restaurant cunoscut din Colțești, amplasat pe o stradă secundară în partea de est a satului, cu priveliști spectaculoase către Piatra Secuiului. Autoturismul poate fi parcat în zona restaurantului sau pe străduțele din apropiere.

Conacul Secuiesc.

Din parcarea restaurantului se traversează un pod peste Pârâul Muntelui, apoi se continuă paralel cu cursul apei, traversând câmpurile aflate la poalele masivului. După atingerea primelor agroterase de la baza stâncii, cele două marcaje urmărite până în acel punct - Cruce Albastră și Triunghi Roșu - se despart. Se continuă pe marcajul Cruce Albastră, orientat către coada sudică a Pietrei Secuiului.

Traversarea câmpurilor agricole spre baza Pietrei Secuiului.

Vedere spre zona Grotei Studenților.

Urcușul agroteraselor de la baza pietrei.

Din acest sector, urcușul devine progresiv mai abrupt, cu o diferență de nivel de peste 350 m, conducând către o șa situată între platoul principal al masivului și un turn stâncos sudic al masivului. Porțiunea finală presupune efort susținut, dar oferă perspective panoramice tot mai ample asupra depresiunii și a reliefului carstic din jur.

Sectorul pieptiș al urcușului.

Vedere spre satul Colțești.

Șaua sudică a Pietrei Secuiului.

Șaua sudică Piatra Secuiului - Vârful Piatra Secuiului

Din șa, direcția traseului se schimbă spre nord, urmând linia platoului calcaros. Urcușul este inițial susținut, apoi devine treptat mai domol pe măsură ce se avansează pe suprafața superioară a masivului.

Zona sudică a platoului superior.

În treimea sudică a platoului, poteca traversează un șanț trasat artificial, care secționează transversal masivul de la un abrupt la celălalt. Traseul continuă ulterior pe marginea unor doline caracteristice reliefului carstic - forme de depresiune rezultate prin dizolvarea și tasarea calcarelor - ce punctează suprafața platoului.

Șanțul antropic care brăzdează platoul.

Zona centrală a platoului.

Aproape de capătul nordic al platoului se află punctul cel mai înalt al acestuia, la cota de 1129 m, marcat prin două borne de piatră care indică vârful platoului și constituie un reper topografic vizibil în teren.

Spre zona somitală a platoului.

Una dintre bornele de pe vârf.

Vedere spre Munții Rodnei.

Citește și Munții Rodnei - propuneri de trasee pentru schi de tură

Citește și Munții Rodnei - drumeție prin lumea de piatră și flori

Vedere spre Munții Țibleș.

Vedere spre Munții Călimani.

Citește și Drumeție la granița dintre Transilvania și Bucovina

Vedere spre Munții Făgărașului.

Citește și Drumeție de toamnă Spre Vârful Ciortea și Lacul Avrig

Vedere spre Muntele Mare.

Citește și Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor

Vedere spre Vârful Pleșii și Piatra Butanului.

Vedere spre Depresiunea Trascăului.

Localitatea Rimetea.

Zona centrală din Localitatea Rimetea.

Privind de pe marginea abruptului.

Vedere spre Colții Trascăului.

Vârful Piatra Secuiului – Șanțul Mare – Intersecție trasee (nord)

De pe vârf, poteca coboară spre nord-est până într-o șa marcată cu o troiță. Din acest punct începe cea mai abruptă porțiune a traseului: coborârea prin Șanțul Mare (Râpa Mare), un sector cu pantă accentuată și săritori stâncoase care necesită atenție sporită, mai ales în condiții de iarnă, pe gheață sau zăpadă, ori atunci când umiditatea ridicată face terenul alunecos.

Coborârea spre Șaua Șanțului Mare.

Vedere din Șanțul Mare spre Rimetea.

Vedere din Șanțul Mare spre pereții Colților Trascăului.

Vedere din Șanțul Mare spre pereții Pietrei Secuiului.

Coborând spre zona inferioară din Șanțul Mare.

După ce porțiunea abruptă se domolește, la baza Șanțului Mare, pe agroterasele aflate la poalele masivului, se părăsește marcajul Cruce Albastră, care continuă spre satul Rimetea, vizibil în mod spectaculos din această zonă.

Zona inferioară din Șanțul Mare.

Satul Rimetea văzut de la baza Șanțului Mare.

Intersecție trasee (nord) – Grota Studenților - Colțești

Traseul urmează în continuare spre sud poteca marcată cu Triunghi Roșu, pe la baza Pietrei Secuiului, către Grota Studenților.

Pe curbă de nivel, cu Muchia Juniorului în spate.

Jumătatea inferioară din Muchia Juniorului.

Sectorul de legătură oferă perspective apropiate asupra versanților calcaroși și a reliefului carstic dezvoltat la contactul dintre abrupt și zona agricolă. Poteca urmează inițial curba de nivel, apoi urcă accentuat către Grota Studenților, traversează formațiunea și coboară din nou prin aceasta, pe un sector abrupt, în direcția Colțești.

Abruptul vestic al Pietrei Secuiului.

Un prieten bun al Pietrei Secuiului.

Urcușul spre Grota Studenților.

Portalul nord-vestic al grotei.

Traversarea Grotei Studenților.

Portalul sudic al grotei.

Coborârea de la Grota Studenților.

După ce panta se domolește, se ajunge la capătul circuitului, unde cele două marcaje se reunesc și conduc înapoi spre punctul de pornire, în zona Conacului Secuiesc din Colțești. Circuitul se încheie astfel printr-o explorare completă a acestui masiv spectaculos și prin revenirea la baza sa, în punctul de pornire.

Zona intersecției sudice a marcajelor.

Ultimele raze pe abruptul Pietrei Secuiului.

Grota Studenților

Grota Studenților (cunoscută și sub denumirea de Portalul Kőluk) este situată pe versantul vestic al Pietrei Secuiului, deasupra Depresiunea Trascăului, la o altitudine absolută de aproximativ 810 m. Deschiderea se află la circa 270 m deasupra fundului Depresiunii Trascăului și la o diferență de nivel similară față de platoul superior al masivului, poziție care îi conferă un amplu câmp vizual asupra întregului bazin intramontan.

Cele trei portaluri ale Grotei Studenților.

Din punct de vedere geomorfologic, formațiunea reprezintă un portal carstic dezvoltat în calcare jurasice, modelat prin procese de dizolvare și lărgire a fisurilor structurale. Dimensiunile sale și conturul arcuat al deschiderii îi conferă un caracter monumental, fiind adesea comparată, prin proporții și expresivitate, cu portalurile arhitecturii romanice sau gotice.

Grota Studenților văzută dinspre Ardașcheia.

Prin poziția sa dominantă, grota constituie un important punct de belvedere și un obiectiv frecvent inclus în traseele de drumeție ce vizează explorarea masivului Pietrei Secuiului sau descoperirea peisajului specific Depresiunii Trascăului. De acest loc se leagă și un episod tragic petrecut în contextul Revoluției de la 1848, eveniment care a contribuit la consolidarea încărcăturii sale istorice și simbolice în memoria locală.

Vedere spre Rimetea prin portalul nord-vestic.

Ne dorim ca acest articol să fie punctul de plecare pentru o tură pe Piatra Secuiului, ghidată de MN10 - Harta de drumeţie a Munților TRASCĂULUI

Redactare, format și fotografii, Daniel Morar.