18MN01: gara CFR Mănăstirea Turnu - Cabana Cozia - sat Pripoare (C.N.I.M.T.)

Traseul porneşte din incinta Mănăstirii Turnu aflată pe malul stâng al râului Olt. În caz de nevoie, înainte de a porni la drum ne putem completa rezervele de apă de la unul din izvoarele amenajate în curtea edificiului. Primul marcaj apare pe un gard de lemn aflat în N-E a curţii şi din primii metri ne propune un urcuş susţinut. Până în Şaua La Troiţă urcuşul se va domoli şi adesea poteca pe care înaintăm e una lată. În înşeuarea pomenită există o troiţă, o bancă care ne îndeamnă la un scurt popas şi totodată aici e locul în care BR se intersectează cu marcajul CG care urcă dinspre Poiana La Muşeţel, dar şi cu BA care vine din Păuşa. Din Şaua La Troiţă, marcajul nostru, BR, continuă împreună cu BA, înspre Mănăstirea Stânişoara, aşa că urmăm poteca însoţită de aceste două marcaje. După o scurtă curbă de nivel poteca începe şi coboară uşor şi după aproximativ 10-15 minute ajungem la punctul în care BR se desprinde de celelalte două marcaje. Bifurcaţia e uşor de identificat deoarece, în partea dreapta a potecii se află o săgeata fixată deasupra potecii. Cotim stânga şi ne înscriem pe poteca mult mai îngustă, care se continuă cu un urcuş mai abrupt pe versantul Muchiei Scorţaru. Câteva formaţiuni stâncose cu forme interesante şi mai apoi câţiva pini îndulcesc efortul pe care-l depunem pe urcare. Ulterior poteca se mută pe versantul vestic al muchiei şi, din când în când avem parte spre ferestre către Valea Oltului, abrupturile Muntelui Basarab - aflat pe celălalt mal al Oltului - masivul Buila. Poteca prin pădure ne mai poartă o vreme pe versantul vestic al muchiei, iar apoi ne conduce până într-o mică şa de unde coborâm vreo 20 de m până la poalele unor stânci, de unde izvorăşte un fir de apă. Lângă izvor se află şi o troiţă dar aceasta era destul de degradată în septembrie 2017. Putem profita de apariţia izvorului pentru a ne hidrata puţin înainte de a continua deoarece, de aici şi până la intersecţia cu Muchia Turneanu, urcuşul e unul pronunţat şi solicitant. Intersecţia cu Muchia Turneanu e într-o poieniţă unde se află un nou adăpost de lemn (uşor dezafectat şi acesta) şi în acelaşi timp marcajul TR care a pornit tot de la Mănăstirea Turnu, doar că apoi a continuat pe Pietrele Roşii. La scurt timp după joncţiunea celor două marcaje ajungem la o săgeată care ne informează că mai avem 2 ore şi jumătate până la Cabana Cozia. În tot acest interval vom trece prin puncte de belvedere, prin pâlcuri de mesteceni, prin poiana prelungă unde se află Refugiul Turneanu, iar apoi poteca din pădurea de conifere ne conduce spre o nouă joncţiune. Aşa că de aici vom urma trio-ul format de BR, TR şi BA. Marcajul BA urcă tot spre cabană doar că a pornit din Gara Lotru. Apropiindu-ne tot mai mult de cabană, diferenţa de nivel rămasă înmoaie panta potecii şi astfel că ne putem bucura de ultima porţiune de traseu. Punctele de panoramă spre Valea Oltului alternează cu pâlcuri de pădure pe care le traversăm şi, după ce trecem de o scurtă porţiune stâncoasă (unde e nevoie de ceva mai multă atenţie în cazul în care că stânca e umedă, ori acoperită de gheaţă sau zăpadă), numai 5 minute ne mai despart de şaua unde se alfă Cabana Cozia. Practic Cabana Cozia e situată în înşeuarea dezgolită dintre vârfurile Cozia (Ciuha Mare) (N) şi Ciuha Mică (S-E). Cabana oferă cazare şi masă, şi evident, din preajma cabanei putem admira zările. În zilele cu vizibitate bună masivul Buila, culmile Căpăţânii, Cindrelului sau Făgăraşilor completează frumuseţea micuţului masiv. Traseul nostru se continuă în direcţia N-E, urmăreşte drumul forestier care ajunge la cabană. Pe o distanţă de aproximativ 1 km coborâm agale pe acest drum, marcajele sunt aplicate pe stâlpii de curent, iar apoi ajungem într-o mică înşeuare unde părăsim drumul forestier. Drumul rămâne în dreapta, în timp ce ce noi urcăm direct pe culmea din faţă, pe un drumeag bine conturat. După ce depăşim două moţoţoaie, continuăm spre nord, iar în curând ieşim în Curmătura Mocirle. Din această şa, spre N-V, se desprinde marcajul PR, care se îndreaptă spre Poarta de Piatră. Puţin sub şa, dar pe partea estică se află stâna Morcilele, iar poteca marcată cu BR (acest marcaj dublează vechea cruce roşie) se îndreaptă spre Muntele Omu, urmărind muchia îngustă şi împădurită, pe direcţia nord. În urcare spre Muntele Omu, vom trece printr-o poieniţă, şi totodată vom avea de dovedit două urcuşuri cu pantă mai accentuată. Întorcându-ne privirea spre sud, din poiană putem admira Piatra Bulzului, vârfurile Cozia (Ciuha Mare) şi Ciuha Mică. Suntem la aproximativ o oră şi 15 minute distanţă de Cabana Cozia şi la altitutidinea de 1558 m a Muntelui Omu. Cam la 250 m distanţă de Muntele Omu vom schimba direcţia de mers, spre dreapta (N-E), îndreptându-ne astfel, pas cu pas, spre culmea îngustă a Şirului de Pietre. În mare parte poteca înaintează prin pădure de conifere, urmând fie direct pe muchia îngustă şi accesibilă, fie depăşind câte o zonă mai stâncoasă când prin dreapta, când prin stânga. Formaţiunile stâncoase ne însoţesc şi pe porţiunea rămasă spre vechea stână Perişani. Mai mult, în octombrie 2017, de-a lungul culmii înguste existau câteva zone în care am fost nevoiţi să trecem peste arbori căzuţi. În ultima parte a culmii Şirul de Pietre poteca se strecoară prin pădure de foioase şi, coborându-ne abrupt, ne scoate în Poiana Stâna Perişani. Aici se află stâna Perişani, vegheată de vârful stâncos al Şoimului. În zilele în care vizibilitatea permite poiana oferă o privelişte spendidă spre creasta Făgăraşilor, dar şi spre satele din Ţara Loviştei. De la liziera pădurii ne vom orienta spre nord, traversând în coborâre poiana prelungă, până la liziera pădurii unde se alfă o stâncă izolată. La vreo 100 de m mai sus de aceasta suntem invitaţi să revenim în pădurea de foioase şi la numai câţiva metri vom trece pe lângă un fir de izvor, practic obârşia Izvorului Lespezi. E bine să ne tragem puţin sufletul pentru că de aici încolo panta accentuată ne va pune ne încercare picioarele şi, putem spune că aceasta se termină abia când ieşim la liziera pădurii, în izlaz. Marcajele sunt prezente şi pe izlaz,dar poate mai puţin vizibile, atfel că e bine să fim cu ochii în patru pentru a nu ne abate de la poteca marcată. Când ajungem în dreptul primele aşezări ce ţin de satul Pripoare, poteca este înlocuită de un drum de căruţă, pe malul stâng al Pârâului Şasei şi, tot coborând, acesta continuă paralel cu DJ703H. Mergem printre gospodăriile care se află şi de o parte şi de alta a drumului pietruit şi ajungem în drumul asfaltat, în dreptul centrului de informare şi promovare turistică, dar nu înainte de a trece pe lângă un panou cu harta masivului. La intersecţia de drumuri se află un monument care marchează lupta de la Posada.