Traseul 41 CR străbate Cheile Vârghişului, trecând pe lângă nenumărate peşteri, pe o potecă amenajată cu poduri suspendate și scări metalice. Un traseu cu aprox 300 m diferențe de nivel, în cca. 1.5 - 2 h de drumeție. Iarna, pe zăpezi mari - poate pune probleme.
Pentru a ajunge la poteca Cheii, urmăm marcajul PG (traseul 44) dinspre satul Mereşti, care ne conduce pe un drum cu pietriş până la intrarea din partea nordică. Aici găsim casa de bilete a Centrului de Vizitare a Rezervaţiei Cheile Vârghişului. Rezervația se întinde pe o suprafaţă de 1000 ha, au fost clasificate 123 de peșteri pe diferite nivele și are o lungime de cca. 4 km. În partea centrală a cheilor se deschide peştera cea mai mare şi mai renumită a regiunii - Peştera nr. 14 din Cheile Vârghişului (Orbán Balázs). Alte peşteri importante din strâmtoare sunt Peştera nr. 8 din Cheile Vârghişului (Lócsűr), Peştera Calului, Peştera Tătarilor şi Şura de Piatră (Kőcsűr), având gradul 1 şi 2 de dificultate. (sursa)
Traseul prin chei urmărește firul râului Vârghiș pe poduri suspendate podețe, scări metalice, rampe și scărițe de lemn. Din chei ieșim în partea sudică, la punctul de informare turistică. Aici se poate ajunge și dinspre Vârghiș, pe un drum forestier asfaltat cu o ultimă porțiune de drum de pământ, la zona amenajată de camping și de picnic a rezervației.
21MN41: Poteca Cheii din Cheile Vârghişului
Comentarii
Am abordat traseul incepand cu intrarea nordica, atat conform descrierii de mai sus cat si pentru ca drumul de acasa era (o idee) mai scurt. Am incercat sa ma documentez mai mult dar nu prea gasesti informatii despre accesul la intrarea nord. S-a dovedit a fi o mare greseala: din Meresti pana la aproape de intrare in chei sunt 6.5 km de drum forestier, in timp ce din partea cealalta esti mult mai aproape de asfalt.
In rest totul ok, traseu frumos si interesant dar foarte, foarte aglomerat, in special in perioada amiezii cand grupuri mari de turisti se scurg in chei. Bineinteles ca e galagie, se face baie, aglomeratie la trecerile mai grele de la poduri, urcare la pesteri in sir indian, etc. In schimb curatenie peste tot, nu am vazut nici un pet aruncat, doar cateva hartii ici-colo. Alt plus toaletele ecologice amplasate la intrare si la iesire fac ca in chei sa nu miroasa urat.
Ca minus am remarcat lipsa indicatoarelor spre pesteri precum si lipsa marcajelor catre traseele adiacente BG si PR. Traseul spre Grota Tatarilor nu este marcat.