Munții Bihor - Apusenii la cel mai înalt nivel

Încadrarea geografică. Munții Bihor sunt cea mai înaltă grupă a Munților Apuseni, din cadrul Carpaților Occidentali, ai Carpaților românești. Ei ocupă o poziție centrală în cadrul Munților Apuseni. Altitudinea maximă, de 1849 m, este atinsă în Vârful Bihor (Cucurbăta Mare).

Munții Bihor, fiind cei mai înalți din Apuseni, pot fi văzuți de la distanțe mari. Aici fotografiați din Munții Cindrel.

Citește și Munții Cindrel – munții mărginimii Sibiului

Munții Bihor fotografiați de pe Vârful Vlădeasa.

Citește și Masivul Vlădeasa – bastionul nordic al Apusenilor.

Limitele. Munții Bihor se învecinează cu următoarele grupe montane: Munții Vlădeasa (uneori prezentați ca Munții Bihor-Vlădeasa) spre nord, Munții Gilăului spre nord-est, Muntele Mare spre est, Munții Metaliferi și Muntele Găina (considerat uneori parte a Munților Bihorului) spre sud-est și sud, Munții Codru-Moma spre vest și Depresiunea Beiușului spre nord-vest.

Urcarea dinspre Valea Arieșului, pe Valea Cepelor, pe Bandă Albastră

Citește și Drumeții din Valea Arieșului - zona Trascăului

Urcând pe această vale, în dreapta se pot vedea culmile înalte dinspre Vf. Piatra Grăitoare.

În prima parte a văii există numeroase pensiuni și cabane turistice.

Drumul forsetier urcă constant prin pădurea de molid.

De la a doua serpentină a văii se poate vedea Vârful Bihor, situat mai sus cu 700 m față de acest punct.

Din locul unde poteca marcată se desprinde de drumul forsetier, se poate vedea mult mai clar vârful, situat acum la doar 350 m diferență de nivel față de punctul de fotografiere.

De pe drumul forestier, spre Sud, se pot vedea înălțimile Platoului Padiș

Vârful Biharia vizibil de pe drumul forestier.

Cadru general  Munții Bihor reprezintă cel mai important nod orografic, din el desprinzându-se radiar celelalte culmi ale Munților Apuseni și totodată cel mai important nod hidrografic al Apusenilor, aici avându-și izvoarele râurile  Crişul Negru, Someşul Cald şi Arieşul Mare.

Iarna, drumul până pe vârf este unul de basm.

Printr-o fereastră a pădurii putem zări spre Est Vf. Muntele Mare.

Geologie. Din punct de vedere geologic, în Munții Bihor se disting două zone diferite. Bihorul sudic, cuprins între izvoarele Arieșului Mare, la nord, și văile opuse Iarba Rea (afluent al Arieșului Mare) și Drăghița (afluent al Arieșului Mic), spre est, Arieșul Mic la sud și Depresiunea Beiuș la vest. Acesta are o structură geologică complexă, în pânze de șariaj, formate din succesiuni de vârste diferite din șisturi cristaline, granite, conglomerate metamorfozate și alte formațiuni mai tinere. Bihorul nordic este reprezentat de formațiunile autohtonului, care cuprind pachete de calcare masive, în alternanță cu straturi mai subțiri de conglomerate, gresii, șisturi.

Vârful Curcubăta (Cucurbăta) Mică - 1769 m. Ușor de recunoscut după centralele eoliene.

”Mutăturile” de sub Curcubăta Mică

Peisajul, completat de elementul antropic, crează o lume desprinsă parcă din poveștile copilăriei.

Relieful. Este în strânsă legătură cu alcătuirea geologică. Se disting astfel două compartimente distincte: Bihorul sudic ( Masivul Biharia) și Bihorul nordic.

Masivul Biharia, alcătuit din șisturi cristaline, are forme masive, cu declivitate mare dar uniformă. Rocile dure, rezistente la eroziune, au conservat aici cele mai mari înălțimi din toți Apusenii. Creasta masivului are un profil longitudinal foarte uniform, fără înșeuări puternic adâncite. Principalele ei vârfuri sunt, de la sud spre nord: Curcubăta Mică (1769 m), Curcubăta Mare (Vf. Bihor – 1849 m), Biharia (1597 m), Piatra Grăitoare (1658 m).

Spre Nord, Culmea Cârligatele, face legătura cu Masivul Vlădeasa.

Vârful Vlădeasa, cu stația sa meteo

În ultimul plan, ansamblul Munților Vlădeasa.

Turiști pe snowmobile

Ultima porțiune din potecă, cea care ocolește mica căldare glaciară de sub versantul estic, poate fi, în condiții specifice, expusă avalanșelor.

Căușul glacio-nival, de sub Curcubăta Mare.

În cuaternar, atunci când în Carpații Meridionali s-au format ghețari de dimensiuni mari, în jurul Vârfului Bihor s-au format ghețari de mici dimensiuni, aceștia punându-si amprenta caracteristică în relief, sub forma unor mici circuri glacio-nivale, situate pe versantul nord-estic al acestuia.

Iarna, în zona înaltă, echipamentul și îmbrăcămintea sunt foarte importante. Trebuie sa folosim îmbrăcămintea în straturi, din fibre care dispersează umiditatea, să fie calduroasă și impermeabilă.

Meșterul iarnă transformă orice obiect în operă de artă.

Bihorul nordic, format în mare parte din calcare, se remarcă prin cea mai mare bogăție și complexitate a reliefului carstic din România (incluzând exocarstul și endocarstul). Acest tip de relief este în strânsă legătură cu atractivitatea turistică a zonei. Datorită modului de organizare și de evoluție ale sistemelor hidrografice din zonele carstice, în Bihorul nordic, în zona platoului Padiș, acestea s-au ”pierdut” într-un vast labirint subteran. Prin migrarea rețelei hidrografice în subteran, s-a redus eroziunea la suprafață. Astfel, Padișul se prezintă ca o întinsă platformă ridicată la altitudinea de 1000-1200 m, fără o rețea hidrografică de suprafață organizată. Relieful platoului este haotic, fragmentat prin prăbușirile golurilor subterane, formând la suprafață doline de diferite dimensiuni. Dintre formele carstice amintim: dolinele, poliile, văile seci (hoance), văile oarbe, treptele antitetice, martorii de prăbușire, portalurile, avenele, cheile, lapiezurile, peșterile (cu toată gama de microforme subterane: stalactite, stalagmite, coloane, draperii, gururi etc)etc.

Unică pentru platforma calcaroasă a Bihorului nordic este prezența ghețarilor subterani. De altfel zona deține numeroase recorduri carstice ale României și nu doar: ghețarul din Peștera Scărișoara, portalul peșterii Cetățile Ponorului (cel mai înalt), portalul peșterii Coiba Mare, cel mai larg, dolina unu de la Cetățile Ponorului ( cea mai adâncă), Avenul V5 din Poiana Vărășoaia ( al doilea cel mai adânc din România), Poiana Ponor, cea mai tipică polie din România etc

Citește și Munții Apuseni, concedii și idei de drumeții - zona Scărișoara

Privind spre Munții Metaliferi.

Valea Arieşul Mare - sat Galbena - Valea Cepelor - Cucurbăta Mare (Vf. Bihor)

Traseul Bandă Albastră este traseul de acces pe Vf. Bihor dinspre Arieșeni, străbătând Valea Cepelor până la obârşia acesteia. Este un traseu destul de solicitant, cu peste 900 m diferență de nivel, accesibil în cca. 4 - 5 h de drumeție. Iarna, pe jos, cu rachete de zăpadă sau cu schiuri de tură - recomandat doar turiștilor sau schiorilor antrenaţi şi bine echipaţi. Traseul pornește de pa Valea Arieșului Mare, pe drumul de pe Valea Cepelor (alături de marcajul Punct Roșu spre Cascada Pătrăhăiţeşti) și urcă până la obârşia acesteia. Urcă pe un drum forestier prin pădure de molid până la colibele de la ”Mutătură”, sun Vf. Curcubăta Mică. Imediat deasupra acestora se iese la golul alpin într-o largă înșeuare dintre vârfurile Curcubăta Mică (recunoscut după turnurile centralelor eoliene) și Curcubăta Mare, cu releul și stația meteo. De aici, poteca se orientează N spre și în mai puțin de un kilometru și mai puțin de 100 m diferență de nivel se ajunge pe vârf, la 1849 m. Din vârf se poate coborî în zona lacului Tăul Mare (lac format într-o scochină nivală), mai rar vizitat, ascuns printre jnepeni, tot pe Bandă Albastră. Acesta se află la cca 300 m diferenţă de nivel sub vârf, la o distanță de cca 2 km.

O altă variantă de coborâre spre Valea Arieșului Mare poate fi cea pe Bandă Roșie, spre Satul de Vacanță Vârtop, parcurgând spre nord creasta Masivului Bihor, peste vârfurile Biharia (1597 m) și Piatra Grăitoare (1658 m). Această variantă este recomandată mai ales vara, când ziua este mai lungă. Trebuie luată în consoderare și distanța dintre Satul de Vacanță Vârtop și vărsarea în Arieșul Mare a Văii Cepei, de aproximativ 7 km.

Cota maximă a Munților Apuseni.

Citește și Început de iarnă pe Vf. Dâmbău, cel mai înalt din Trascău

Alte trasee care ajung pe vârful Curcubăta Mare sunt:

- Bandă Albastră Pasul Criştior – Vf. Bihor (Curcubata Mare) lungime - 21 km, 7 -8 ore, diferenta de nivel (total)- 1320 m;

- Bandă Roșie Șaua Vartop - Vârful Piatra Graitoare - Vârful Biharia - Vârful Bihor (Cucurbăta Mare) lungime – 12 km, 5½-6 ore, diferență de nivel – 880 m;

- Bandă RoșieVf Găina- Vf. Bihor (Curcubata Mare) lungime – 16 km, 5-6 ore, diferență de nivel – 780 m.

În luptă cu nămeții.

Bisericuța din zăpadă.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și te îndeamnă să descoperi singur frumusețile Munților Bihor cu MN17 - Harta de drumeție a Munţilor BIHOR - PLATOUL PADIȘ

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar

Citește și Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor