Munții Bucegi – incursiune la originile drumeției.

Bucegii în literatura de specialitate

Despre Munții Bucegi există o întreagă literatură, de fapt mai multe: lucrările de specialitate geografică, de biologie, cele despre drumeție și turism, scrieri literare etc.

Este destul de greu sa îți propui o tratare generală de sinteză. Există dispute științifice care complică chiar simplul demers al încadrării lor în ansamblul Carpaților Românești. Geografic sunt încadrați Carpaților Meridionali, dar geologic și structural aparțin Carpaților Curburii sau Carpaților Orientali. Fiind destul de greu de sintetizat într-un articol scurt toată problematica Munților Bucegi, ne propunem realizarea unui articol, ușor, structurat pe partea geografică, pe cea de turism și prezentarea a două trasee. Dintre traseele prezentate, unul este cu marcaj turistic, de acces spre platou. Celălalt este o incursiune în zona abruptului prahovean, în parte fără marcaj turistic, cu o dificultate medie spre mare, neîndemnând pe nimeni să parcurgă trasee nemarcate.

Munții Bucegi văzuți dimineața din Bușteni

Brâna Mare a Coștilei văzută din Bușteni.

Urcarea pe Plaiul Munticelului

Poiana Coștilei (1360 m), la cca 2½ ore din Bușteni.

Intersecția cu banda galbenă, Drumul fânului

Poiana Pichetul Roșu, la cca 3 ore din Bușteni, loc de intersecție a unor trasee marcate.

Din poiană se pot vedea culmile alpine.

Poteca urcă prin pădurea de conifere.

Poiana Bucșoiului și Valea Bucșoiului.

Din pădure se pot vedea Masivele Postăvaru și Piatra Mare, iar mai aproape Cabana Diham.

Locul numit La Prepeleac - 1760 m

Aici se separă traseul spre Cabana Mălăiești (TR) de cel spre Vf. Bucșoiu (BR).

Spre nord se vede Depresiunea Țara Bârsei.

Spre NE se văd Masivul Piatra Mare și orașul Predeal.

La ieșirea în zona alpină ni se deschide panorama dinspre nordul Bucegilor.

Poteca urmează porțiuni blânde, înierbate, 

Sau porțiuni mai abrupte, stâncoase.

 Intersecția cu triunghiul albastru, care coboară, pe spectaculoasa brâna a Caprelor, spre valea Mălăiești.

Cabana Mălăiești.

Țara Bârsei cu localitățile ei și Măgura Codlei.

Înainte de a ajunge pe Vf. Bucșoiu se poate vedea Vf. Coștila.

Muntele Scara domină valea Țigănești

Spre nord se poate vedea Vf. Omu cu Stația meteo.

Creasta Balaurului ( Bucșoiului Mic) și cea a Morarului.

Orașul  Azuga și Cabana Gura Diham.

Vf. Bucșoiu Mare.

Coborârea spre Șaua Bucșoiului - 2372 m.

Valea Morarului, pe stânga potecii.

Vâlcel care coboară spre Valea Mălăiești, pe partea dreaptă a traseului.

Privind în urmă, spre Vf. Bucșoiu.

Vf. Omu.

Valea Gaura.

Monolitul cu profil antropomorf.

Munții Bucegi - prezentare geografică

Munții Bucegi se prezintă, planimetric, sub forma unei potcoave, fiind mărginiți pe laturile de nord, est și vest de abrupturi structurale.

Spre sud ”curgerea” reliefului este domoală, odată cu coborârea văii Ialomiței, care își are obârșia chiar sub nodul orografic al vârfului Omu. Bucegii formează o diversitate geografică distribuită pe o suprafață de 8 ori mai mică decât cea a Munților Făgărașului. Geologic sunt formați predominant din conglomerate, gresii și calcare. Morfologic, în acești munți există o diversitate de tipuri genetice de relief.

Citește și Munții Făgăraș - Din Valea Sâmbetei pe Dara și Hârtopul Darei

Amintim principalele forme:  relief structural, generat de stratigrafia pachetelor de roci și felul în care s-au supraimpus văile, prin eroziune; relief carstic, generat de prezența calcarelor, în special pe latura brăneană, cuprinzând chei, avene, peșteri etc; relief glaciar, generat de activitatea ghețarilor cuaternari. Cele mai tipice văi glaciare, cu circuri, trepte, morene fiind: Gaura, Mălăiești, Țigănești, Ciobotea; relieful eolian, generat de relația dintre coraziune (eroziunea inițiată de acțiunea vântului) și rezistența diferită, opusă de diferitele strate de roci. Rezultatul sunt: Babele, Sinxul și diverse alte forme bizare; se poate vorbi și de un relief petrografic, cu forme specifice fiecărui tip de roci, dintre cele care alcătuiesc masivul, și de ”răspunsul” acestora la acțiunea agenților externi. Prin urmare, diversitatea peisajului din Masivul Bucegi este foarte mare.

Se pot, totuși, distinge două tipuri de ”peisaje”: cel al abrupturilor deja menționate și cel al platourilor înalte ”podul Bucegilor”. Diversitatea și spectaculozitatea Masivului Bucegi sunt amplificate și de poziționarea acestuia între culoare de vale și depresiuni. Spre est, frumoasa Vale a Prahovei îi delimitează geografic ( nu și geologic ) de Carpații Curburii, cu cel puțin 500 m mai coborâți altimetric; spre vest, pitorescul Culoar Rucăr-Bran separă Bucegii de Piatra Craiului.

Citește și Piatra Craiului - La pas pe potecile Crăiesei Carpaților

Pe aici trecea pricipalul drum comercial dintre capitalele muntene și Brașov; spre nord masivele Postăvaru și Piatra Mare separă Bucegii de Depresiunea Brașovului – Țara Bârsei, întinsă și netedă ca o veritabilă câmpie intramontană. Aceasta este un loc de convergență hidrografică, socială, economică, istorică și felurite altele. Luată vremelnic în stăpânire de către cavalerii Teutoni, în secolul XIII, călcată în nenumărate rânduri de tătari, are ca centru urban unul dintre polii de creștere economică ai României, orașul Brașov, Kronstadt.

Altitudinea maximă a Bucegilor este atinsă în Vf. Omu, marcat pe majoritatea hărților, cu 2505 m, dar cu 2507 pe plăcuța de pe Cabana Omu. Se știe însă că, altitudinea monolitului de pe vârf este de 2514 m. O altă problemă des invocată în discuțiile de statistică geografică este dacă Munții Bucegi au trei vârfuri de peste 2500 m sau două, sau..., unu?!. Depinde cum definim un vârf. Oricum, toate trei sunt foarte apropiate, având Vf. Omu în centru. La 300 m spre SV de acesta, este Vf. Bucura Dumbravă (Vf. Ocolit – 2503 m.), iar la 200 m spre est este Vf. Capul Morarului – 2501 m. Dacă între Vf. Omu și Vf. Bucura există o înșeuare evidentă, care marchează delimitarea vârfurilor, între Vf. Omu și Vf. Capul Morarului nu există nicio delimitare evidentă, astfel ca, acestuia, doar forțat i se poate atribui definiția de vârf.

Vf. Coștila

Vf. Bucura Dumbravă sau Vf. Ocolit - 2503 m

Soarele coborând peste Muntele Scara.

Cețuri pe versanții văii Gaura.

Vf. Ocolit - 2503 m

Vf. Ocolit - 2503 m și Vf. Coștila - 2490 m.

Cerdacul Obârșiei, Colții Obârșiei, Găvanele și, în depărtare, Leaota

Vf. Omu văzut de pe Vf. Ocolit.

Turiști privind apusul, de pe Vf. Ocolit.

Apusul văzut de pe Vf. Ocolit.

Vf. Coștila după apusul Soarelui.

Turismul în Bucegi

Dintre toate masivele montane ale României, luate individual, Masivul Bucegi are cele mai numeroase dotări și facilități pentru practicarea turismului.

Munții Bucegi pot fi considerați pe bună dreptate leagănul turismului montan românesc, chiar dacă primele stabilimente pentru adăpostirea turiștilor au fost ridicate de către sașii ardeleni. Mă refer aici la primele cabane montane: Cabana Mălăiești, prima cabană din Bucegi, inaugurată în  1882 de către SKV (Asociația Carpatină Transilvană), Cabana Omu, inaugurată în 1888 de către aceiași asociație și care este și în prezent cabana situată la cea mai mare altitudine în Carpații Românești. Alături este cea mai înaltă stație meteo din România.

În anul 1921 ia naștere Societatea „Hanul Drumeților”, care își deschide, trei ani mai târziu, la Sinaia, Secția Alpină a Bucegilor a Hanului Drumeților. Aceste asociații, împreună cu SKV, inițiază acțiuni de amenajare a potecilor turistice, de construire de cabane și de publicare a unor lucrări despre Munții Bucegi. În anul 1924, Hanul Drumeților, publică trei lucrări: Cartea Munților de Bucura Dumbravă, Peștera Ialomiței și Casa Peștera de Mihai Haret și Castelul Peleș de Mihai Haret.

Spectaculozitatea acestor munți, poziția lor în centrul țării, așezarea aproape de marile centre urbane, Brașov (principalul centru al turismului montan din România), Ploiești, dar, mai ales, apropierea de București, favorizează și stimulează marile fluxuri de turiști spre potecile lor. În prezent există zeci de poteci turistice marcate, numeroase refugii turistice și cabane, hoteluri, pensiuni, pârtii de schi, instalații de transport pe cablu etc.

Unicitatea și spectaculozitatea elementelor naturale: geologia, relieful, peisajele, habitatele, flora și fauna au determinat, în anul 1974, înființarea Parcului Natural Bucegi. Dintre monumentele sale naturale sau antropice, cu mare atractivitate turistică, sunt de menționat: Sfinxul, Babele, Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, Peștera Ialomiței, Cascada Urlătoarea, Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Mănăstirea Sinaia etc.

Munții Bucegi nu sunt doar leagănul turismului montan și al drumeției, ci și leagănul alpinismului românesc, aici găsindu-se cele mai multe şi mai variate trasee de alpinism, de la cele mai uşoare până la cele de extremă dificultate. Peretele Văii Albe este, probabil cel mai cunoscut perete de alpinism din țară. Munții Bucegi se pretează și la un tip aparte de drumeție, numită carpatism, o combinație de drumeție și cățărare ușoară, care necesită și un minim echipament de siguranță. Carpatismul se practică în zona de abrupt a Munților Bucegi.

Răsăritul văzut de pe Vf. Omu.

Vf. Coștila la răsărit.

De la stânga: Vf. Bucșoiu, Mas. Postăvaru, Mas. Piatra Mare, Creasta Morarului.

Stația meteo la răsărit.

Colții Obârșiei și Vf. Ocolit.

Umbra vârfului Omu.

Ceața se scurge de pe culmi spre văi.

Cascadă de ceață spre Valea Gaura.

Vf. Găvanele și M. Leaota.

Turnurile Țigănești, Piatra Craiului și Munții Făgărașului

Munții Iezer-Păpușa

Spre Vârful Suru – drumeț prin Făgărașii vestici

Traseele propuse:

În acest articol vă propunem două trasee solicitante, dintre care unul este integral marcat, iar celălalt are porțiuni nemarcate și porțiuni de cățărare elementară, astfel încât îl putem încadra la categoria carpatism. Ambele trasee necesită o condiție fizică bună.

Bușteni (Căminul Alpin – 925 m) - Plaiul Munticelul - Poiana Coştilei (1360 m) - Pichetul Roşu (1445 m) - La Prepeleac (1750 m) - Bucșoiul Mare (2492 m)  - Vf. Omu (2505) ;

14 km, 1850 m diferență pozitivă de altitudine; 8 ore de mers; marcaj: Triunghi Roșu până în locul numit La Prepeleac, apoi Bandă Roșie peste Vf. Bucșoiu Mare, până la Cabana Omu (Poteca Friedrich Deubel).

De la Căminul Alpin (925 m) traseul urmează spre vest, în urcuş uşor prin pădure poteca largă de pe Plaiul Munticelului. Mai sus, la mică distanţă (după cca. 20 min. de mers) se abate uşor spre dreapta, spre nord-vest, trece prin punctul La Măsurătoarea Urşilor - 1310 m (unde se ramifică traseul alpin, spre Valea Albă) şi la mică distanţă ramificaţia spre Refugiul Coştila, apoi traversează văile Coştilei şi Gălbenelelor şi ajunge în Poiana Coştilei - 1360 m. (Buşteni - Poiana Coştilei cca. 2½ ore). Trece de Valea Cerbului, unde intersectează traseul marcat cu bandă galbenă spre Vârful Omu, apoi de Poiana Morarului, de unde pornesc traseele alpine spre Valea Morarului, Râpa Zăpezii, Creasta Balaurului, şi ajunge în poiana de la Pichetul Roşu (Buşteni - Pichetul Roşu: 3 ore). Aici intersectează potecile spre Cabana Poiana Izvoarelor (marcaj bandă roşie, un sfert de oră până la cabană) şi Cabana Diham (marcat cu punct roşu, o jumătate de oră până la cabană).

De la Pichetul Roşu traseul continuă pe sub abruptul Bucşoiului şi traversează mai multe vâlcele, porţiunile dificile alternând cu cele domoale. Astfel traversează Poiana Bucşoiului, urcă „La Prepeleac" (1750 m), de unde vom părăsi poteca traseului marcat cu triunghi roșu (Drumul Take Ionescu)  și vom merge spre stânga, urmând poteca marcată cu bandă roşie, spre Creasta Bucşoiului Mare - Vârful Omul, (drumul Friedrich Deubel).

Cabana Omu – Vf. Coștila – Hornu Gelepeanu – Brâna Mare a Coștilei – Brâna Văii Albe – Brâna Mare a Caraimanului – Valea Jepilor – Bușteni;

14 km; diferență de nivel pozitivă de peste 600 m și cca 1500 m diferență de nivel negativă; 7-8 ore de mers; marcaj: Bandă Galbenă până în Șaua Șugărilor, Cruce Roșie până la drumul de acces spre Releul Coștila; traseu nemarcat între drumul de acces spre Releul Coștila și Crucea Eroilor de pe Vf. Caraiman; Punct Albastru – Crucea Eroilor – Cabana Caraiman; Cruce Albastră – Cabana Caraiman - Bușteni.

Poteca de la Cabana Omu spre Șaua Cerbului.

Șaua Cerbului.

Acele Morarului.

Baba din Șaua Șugărilor.

Vf. Coștila.

Spre Valea Ialomiței.

Ocolind Vf. Coștila prin sud, spre abruptul prahovean.

Vf. Coștila văzut dinspre abruptul prahovean.

Brâna Văii Albe văzută de pe platou.

Coborârea prin Hornul lui Gelepeanu, cu Creasta Văii Albe la picioarele noastre.

Hornul lui Gelepeanu și Turnul lui Gelepeanu.

Intrarea pe Brâna Mare a Coștilei (BMC)

BMC și Brâna Văii Albe.

Dacă ai teamă de înălțimi acest traseu nu este indicat.

Deasupra BMC se înalță pereți de zeci de metri.

Orașul Bușteni și Vf. Caraiman văzute de pe BMC.

Intrarea în Blidul Uriașilor.

Floare de colț.

Gențiană.

Porțiune din BMC.

Din acest sector se poate vedea Pintenul Văii Albe

Pintenul Văii Albe și orașul Azuga.

Cea mai expusă parte a BMC de până aici, la sute de metri deasupra Văii Albe.

Pintenul Văii Albe văzut de pe o altă brână renumită, Brâna Aeriană.

”Blidul cu Streașină”

BMC văzut pînă la Turnul lui Gelepeanu.

Firul Văii Albe, cu zăpadă de august.

Coborârea în firul Văii Albe.

Este a doua porțiune ”delicată” a BMC.

Intrarea pe Brâna Văii Albe.

BMC văzut de pe Brâna Văii Albe.

Ieșirea de pe Brâna Văii Albe.

Crucea Eroilor de pe Caraiman.

Brâna Mare a Caraimanului.

Cabana Caraiman văzută de pe Brâna Mare a Caraimanului.

Cabana Caraiman

Valea Jepilor 

Orașul Bușteni văzut de pe Valea Jepilor.

Coborârea pe Valea Jepilor.

Porțiune de brână pe Valea Jepilor.

Telecabina Bușteni-Babele văzută din Valea Jepilor.

Orașul Bușteni

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind potecile din Munții Bucegi cu MN01 - Harta de drumeţie a Munţilor BUCEGI-LEAOTA

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.