O aventură montană printre bujori de munte și stânci

În acest articol puteți citi despre:

• Magia bujorilor de munte ca imbold de drumeție;
• Locuri din Munții Carpați unde putem admira bujorii de munte;
• Culmea Țigănești, rai al bujorilor de munte;
• Cel mai spectaculos traseu marcat spre Culmea Țigănești.

Bujorul de munte.

Magia bujorilor de munte

Magia bujorilor de munte este binecunoscută printre iubitorii de drumeții. Rămâne doar să alegem locul în care să ne dăm întâlnirea cu ei. Am dori ca sezonul bujorilor de munte să se întindă pe toată durata verii doar că splendoarea de vară a bujorilor de munte ține doar 3-4 săptămâni, aproximativ după jumătatea lunii iunie. În fiecare an, ne propunem să găsim locul perfect unde bujorii de munte își dezvăluie splendoarea în cele mai frumoase covoare în culori calde. Este o tradiție care ne umple inimile de bucurie și ne conectează profund cu natura. Alegem cu grijă destinația, studiind hărțile și ascultând poveștile celor care au fost acolo înaintea noastră.

Covoare de bujori de munte.

Când în sfârșit ajungem la locul mult visat, suntem întâmpinați de o mare de flori roz, fiecare petală vibrând de viață sub razele soarelui de vară. Mirosul dulce și delicat al bujorilor ne învăluie, iar peisajul pare desprins dintr-un basm. Ne așezăm pe iarbă, lăsându-ne copleșiți de frumusețea naturală care ne înconjoară.

Bujori de munte în Munții Parâng.

În aceste momente, timpul pare să stea în loc. Fiecare clipă petrecută printre bujorii de munte este o sărbătoare a simțurilor, o reamintire a minunilor pe care natura ni le oferă în fiecare vară. Aceste expediții anuale nu sunt doar despre căutarea frumuseții, ci și despre regăsirea liniștii și a echilibrului în mijlocul unui peisaj fermecător. Fiecare excursie ne întărește convingerea că bujorii de munte sunt, fără îndoială, una dintre cele mai prețioase comori ale verii.

Bujori de munte în Munții Bucegi.

Despre bujorii de munte

Smârdarul sau Bujorul de munte, cu denumirea științifică Rhododendron kotschyi sau Rhododendron  myrtifolium, este un arbust mic, peren, care crește în zona alpină și subalpină, unde formează uneori „covoare” compacte. Fiind o plantă ocrotită de lege el nu trebuie cules, rupt sau distrus și de ce am face asta, când bucuria întâlnirii cu el pe munte e atât de mare!

Citește și  Cele mai întâlnite flori din munții noștri

Smârdarul, bujorul de munte sau rododendronul.

Delicat și fragil în aparență, rododendronul are ca trăsătură rezistența. Crescând pe soluri sărace, în condiții climatice aspre, el este campionul „ascetismului” vegetal și al adaptabilității. În Retezat, Parâng, Munții Făgărașului, Ciucaș, Rodnei sau în Bucegi, el face munții mai vibranți și peisajele mai vesele. Culoarea bujorului este, probabil, și motivul pentru care în numeroase masive din Carpați se întâlnește frecvent toponimul de „muntele roșu” sau „vârful roșu” (Munții Ciucaș, Munții IezerPăpușa, Munții Rodnei, Munții Făgărașului etc).

Citește și  Munții Rodnei - în căutarea bujorilor de munte

Magia bujorilor de munte.

Unde putem vedea bujori de munte

Desigur în aproape toți munții cu altitudini mari din Carpați. Câteva dintre zonele unde am avut bucuria de a-l vedea și fotografia sunt următoarele:

Munții Retezat

Citește și  Retezatul Magic - în căutarea bujorilor de Munte

Bujori de munte spre Lacul Bucura.

Bujori de munte spre Valea Pietrele.

Citește și  Circuit de primăvară în Retezatul nordic

Bujori de munte spre Lacul Tăul Porții.

Munții Parâng

Bujori de munte pe Valea Mija Mare.

Bujori de munte spre spre Circul Mija Mare.

Bujori de munte spre Lacul Zănoaga Stânei.

Citește și  Drumeție prin „sipetul cu comori” al Parângului

Munții Făgărașului

Bujori de munte la Fereastra Zmeilor.

Bujori de munte la răsărit pe Vf. Vânătoarea lui Buteanu.

Citește și Magia unui răsărit de Soare la peste 2500 m

Bujori de munte pe Culmea Drăgușului.

Citește și  Circuit Muchia Drăgușului - Valea Sâmbetei

Munții Bucegi

Citește și  Incursiune în Bucegii nord-vestici

Bujori de munte pe Culmea Țigănești.

Culmea Țigănești, raiul bujorilor de munte

Un loc din panoplia celor în care bujorul de munte își etalează frumusețea și valențele sale de rege al florilor alpine este Muchia Țigănești.

Citește și  Bucegii nordici: Țigănești - Bătrâna - Omu - Bucșoiu

Culmea Țigănești în sezonul bujorilor de munte.

Culmea Țigănești, alături de Padina Crucii și Culmea Bucșoiul Mare, este una dintre cele trei culmi importante din nordul Munților Bucegi. Culmea Țigănești se desprinde din culmea principală nordică a Munților Bucegi în zona Vârfului Scara și se desfășoară pe o lungime de aproape 8 km până la marginea Culoarului Branului (Rucăr-Bran). Vârful principal al culmii este Muntele Țigănești, cu altitudinea de 2214 metri, dar cea mai mare altitudine se întâlnește în locul de inserție în culmea principală a Munților Bucegi (2380 m).

De pe Culmea Țigănești spre Vf. Bucșoiu Mare și Brâna Caprelor.

În sectorul superior al Culmii Țigănești se găsește o custură glaciară cunoscută sub denumirea de Turnurile Țigănești. Aceasta s-a format ca o creastă de intersecție între circurile glaciare Țigănești și Ciubotea.  

Zona Turnurilor Țigănești.

Cum putem ajunge pe Culmea Țigănești

Vă propunem un traseu în circuit care trece peste Culmea Țigănești, spre Vf. Omu, și care poate fi făcut într-o zi de vară.

Munții Bucegi văzuți din Depresiunea Bârsei.

Turnurile Țigănești văzute de pe Vf. Ocolit.

Bandă Roșie – Bran (Poarta) – Culmea Clincea - Şaua Ţigăneşti - Cabana Omu – Valea Ciubotea - Bran (Poarta)

Caseta tehnică de la capăt DC51: dificultate: mediu/dificil; distanța: 23.67 km; durata: 11-12 ore; urcare: 1.868 m

Turnurile Țigănești și Piatra Craiului, la răsărit, văzute din zona Vârfului Omu.

Citește și  Piatra Craiului - La pas pe potecile Crăiesei Carpaților

DC51-Refugiul Țigănești: distanța: 7,5 km; durata: 3-5 ore; urcare: cca 1300 m.

Traseul face legătura între Bran și Cabana Omu peste Culmea Clincea și Muntele Țigănești. Din Bran, pe DC51, prin satul Poarta, se poate ajunge cu mașina până la capătul asfaltului din apropierea Pârtiei Zănoaga. Aici găsim loc de parcare și pornim în drumeție. Urmăm marcajul Bandă Roșie care urcă paralel cu pârtia, intră în pădure, iar după cca 1:00-1:30 h, în funcție de ritm, ajungem la intersecția cu marcajul Punct Albastru (Muchia Clincii - Valea Ciubotea).

Baza Pârtiei Zănoaga (Bran-Poarta).

Pârtia Zănoaga (Bran-Poarta).

Urcarea prin pădurea de molid.

Intersecția cu marcajul Punct Albastru.

Poteca cotește strâns la stânga și urcă pe Culmea Clincea, unde întâlnim un alt stâlp turistic. Din acest loc poteca cotește la dreapta și continuă cu un sector de urcuș susținut prin pădurea de molid. După 1-1:30 h poteca ajunge în Poiana Clincea, zona La Stânci, unde putem admira „Sfinxul de pe Clincea”. În scurt timp poteca iese în golul alpin și începe traversarea la dreapta pe sub amfiteatrul Muntelui Țigănești spre Șaua și Refugiul Țigănești. Până aici am realizat 70% din urcarea totală a traseului nostru. În Șaua Țigănești întâlnim capătul potecii Bandă Galbenă (Cabana Mălăieşti - Lacul Ţigăneşti - Şaua Ţigăneşti).

Începutul urcării pe Muchia Clincea.

Sfinxul de pe Clincea.

Spre Șaua Țigănești.

Vedere spre Piatra Velicanului.

Refugiul Țigănești – Vf. Omu: distanța: 5 km; durata: 2 ore;

Refugiul Țigănești

Poteca urcă de la Refugiul Țigănești, străbate zona Turnurilor Țigănești și ajunge pe Vf. Scara (2422 m). De pe vârf poteca coboară în Șaua Hornurilor și urcă moderat spre Vf. Omu. În Șaua Hornurilor ajung traseele marcate cu Cruce Roșie - Bran - Poiana Gaura - Cabana Omu și Bandă Albastră - Valea Mălăieşti - Cabana Mălăieşti - Vf. Omu.

Intersecția cu marcajul Bandă Galbenă.

Valea Țigănești cu Masivele Postăvaru, Piatra Mare și Ciucaș în fundal.

Vârfurile Bucșoiu, Omu și Ocolit văzute de pe Culmea Țigănești.

Vedere spre Fereastra din Valea Țigănești.

Fereastra din Valea Țigănești.

Turnurile Țigănești.

Poteca din zona Turnurilor Țigănești.

Peretele Circului Țigănești și Vf. Omu.

Hornul cu poteca turistică spre Vf. Scara.

Valea Ciubotea văzută de pe platoul Vf. Scara.

Hornurile Țigănești.

Valea Țigănești văzută prin Hornurile Țigănești.

Vf. Scara.

Fereastra din Valea Țigănești.

Spre Vf. Omu.

Vedere spre Valea Mălăiești din zona Hornului Mare.

Citește și  Mălăiești ca-n povești - Trasee spre și dinspre Cabana Mălăiești

Hornul Mare al Mălăieștilor.

Hornul Mic al Mălăieștilor.

Vf. Omu.

Stația meteo Vf. Omu, cea mai înaltă stație meteo din România.

Cabana Omu, cea mai înaltă cabană turistică din România.

Sala de mese de la Cabana Omu

Vf. Ocolit (Bucura Dumbravă) - 2503 m.

Citește și  Vârfurile de 2500+ m ale Carpaților Românești 

Vf. Capu Morarului - 2501 m.

Valea Morarului.

Vf. Ocolit (Bucura Dumbravă).

Vf. Obârșiei văzut de pe Vf. Ocolit (Bucura Dumbravă).

Valea Gaura văzută de pe Vf. Ocolit (Bucura Dumbravă).

Valea Cerbului și Vf. Coștila văzute de pe Vf. Ocolit (Bucura Dumbravă).

Cabana Omu – Valea Ciubotea: distanța: 11,1 km; durata: 5:00-6:30 h

Pornim de pe Vf. Omu pe marcajul Triunghi Galben, care ne va duce prin Șaua Hornurilor și peste Vf. Scara, până pe Culmea Ciubotea.

Poteca dintre Vf. Omu și Vf. Scara, spre Șaua Hornurilor.

Hornul Mic al Mălăieștilor.

Hornul Mare al Mălăieștilor.

Citește și  Mălăiești ca-n povești - Trasee spre și dinspre Cabana Mălăiești

Stâlpul turistic din Șaua Hornurilor.

Hornul Mare al Țigăneștilor.

Pe aceasta coborâm în serpentine în Valea Ciubotea sau Valea Urlătorii Mici. Parcurgem treapta glaciară superioară (1950-2050) în coborâre moderată, iar apoi pragul său glaciar care ne coboară abrupt cca 120 m până pe a doua treaptă glaciară (1770-1830 m). Până aici poteca merge prin gol alpin. Următorul prag glaciar ne coboară cca 120 m, prin pădurea de conifere, până pe ultima treaptă glaciară (1600-1650 m). Aici admirăm pereții abrupți din stânga văii și începem o coborâre susținută prin pădurea de conifere.

Coborârea de pe Vf. Scara spre Culmea Ciubotea.

Valea Steioarei și Culmea Ciubotea.

Culmea Ciubotea.

Turnurile Țigănești văzute de pe Culmea Ciubotea.

Peretele Circului Ciubotea.

Treapta glaciară superioară din Valea Ciubotea.

Treapta glaciară mediană din Valea Ciubotea.

Pragul glaciar dintre treptele Văii Ciubotea.

Bloc oscilant pe Valea Ciubotea.

Treapta glaciară inferioară din Valea Ciubotea.

Ultimul prag al Văii Ciubotea.

Când panta se mai domolește poteca iese în zona Poienii Ciubotea. Aici lăsăm pe partea stângă un canton silvic și, în 10-15 minute, ajungem la Baza Salvamont Ciubotea. De aici poteca urmează un drum forestier care ne duce în cca 0:45 -1:00 h la capătul DC51 (Pârtia Zănoaga), de unde am început circuitul.

Spre Poiana Ciubotea.

Cantonul silvic din Poiana Ciubotea.

Baza Salvamont Poiana Ciubotea.

Drumul Forestier de pe Valea Poarta.

Intersecția cu marcajul Cruce Roșie.

Privire spre Munții Bucegi din zona Văii Poarta.

Citește și  Munții Bucegi – incursiune la originile drumeției

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind potecile din Munții Bucegi cu MN01 - Harta de drumeţie a Munţilor BUCEGI-LEAOTA

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.