Munții Bihor – început de iarnă pe acoperișul Apusenilor

Cucurbăta Mare este vârful care prin poziția sa dominantă oferă perspective largi asupra Munților Apuseni.
Munții Bihor

 

Despre munte

 

Sâmbătă, 11 decembrie 2021 s-a sărbătorit Ziua Internațională a Muntelui. Aceasta a fost sărbătorită în întreaga lume începând din anul 2003, atunci când Adunarea Generală a ONU a proclamat această zi, pentru a conștientiza importanța geo-ecologică a munților în viața noastră.  Prin promovarea unei dezvoltări economice sustenabile a zonelor montane se încurajează păstrarea biodiversității lor. Turismul montan reprezintă între 15-20% din formele de turism ale lumii, având un impact major în ecologia anumitor areale.

Relieful montan ocupă circa 22% din suprafața uscatului Terrei și adăpostește circa 13% din populația acesteia (aproximativ 1 miliard de locuitori), în vreme ce alte miliarde de locuitori beneficiază de pe urma bogățiilor naturale ale acestora.

Munții Carpați sunt considerați al treilea lanț montan din Europa ca lungime (1500 km), după Munții Ural și Munții Scandinaviei. În România munții acoperă aproximativ 28% din suprafața țării și sunt reprezentați de Carpații Românești. Aceștia au o lungime de aproximativ 910 km, și o altitudine medie de 840 metri. Ei reprezentă cca 60% din lungimea totală a Carpaților și mai mult de jumătate din suprafața acestora. În aria carpatică, excluzând Depresiunea Transilvaniei, există 61 de orașe și aproximativ 2500 de așezări rurale, cu o populație de aproximativ 2 milioane de locuitori.

Să nu uităm că munții sunt o sursă de bogăție prin resursele de subsol, ape minerale, hidroenergie, lemn, pășuni montane și pajiști alpine sau prin turism, în timp ce populația lor are o bunăstare socială sub media națională. În același timp, munții sunt principala resursă de sănătate ecologică a țării, aici desfășurându-se cea mai mare parte a pădurilor și a mediilor naturale cu un grad ridicat de conservare ecologică și au cea mai mare biodiversitate. Merită să îi menținem curați și sănătoși pentru ca și generațiile viitoare să se bucure de frumusețea lor!

Munții Bihor - vedere de pe Vârful Bătrâna (Munții Cindrel)

Citește și Munții Cindrel – munții mărginimii Sibiului

Munții Bihor văzuți de pe drumul spre Dealul Crișului

Vf. Bihor văzut dinspre Vf. Găina

Citește și Muntele Găina - muntele cu legende și tradiții populare

Vf. Cucurbăta Mare

”Mutăturile” de sub Curcubăta Mică

Munții Bihor

 

Vârful Bihor (Cucurbăta Mare), cu cei 1849 metri ai săi, este cel mai înalt vârf din Munții Apuseni și din Carpații Occidentali. Munții Bihor, alături de Munții Vlădeasa (1836 m) și Muntele Mare (1826 m), formează triunghiul masivelor înalte ale Apusenilor. Aceste trei masive sunt singurele din Carpații Occidentali care depășesc 1800 m și care, prezintă urmele incipiente, slab dezvoltate, ale morfologiei glaciare.

Vf. Cucurbăta Mică și Vf. Cucurbăta Mare văzute dinspre Dealul Crișului, Găina.

Limitele

Munții Bihor se învecinează cu următoarele grupe montane: Munții Vlădeasa (uneori prezentați ca Munții Bihor-Vlădeasa) spre nord, Munții Gilăului spre nord-est, Muntele Mare spre est, Munții Metaliferi și Muntele Găina (considerat uneori parte a Munților Bihorului) spre sud-est și sud, Munții Codru-Moma spre vest și Depresiunea Beiușului spre nord-vest.

Citește și Munții Bihor - Apusenii la cel mai înalt nivel

Cadru general

Munții Bihor reprezintă cel mai important nod orografic al Munților Apuseni, din care se desprind radiar celelalte culmi, și cel mai important nod hidrografic al Apusenilor.  De aici izvorăsc râurile  Crişul Negru, Someşul Cald şi Arieşul Mare.

Munții Bihor văzuți dinspre Munții Vlădeasa.

Munții Bihor văzuți disnpre Muntele Găina.

Geologia

Din punct de vedere geologic, în Munții Bihor, există două structuri distincte. Bihorul sudic are o structură geologică complexă, în pânze de șariaj, formate din succesiuni de vârste diferite din șisturi cristaline, granite, conglomerate metamorfozate și alte formațiuni mai tinere. Bihorul nordic este reprezentat de formațiunile autohtonului, care cuprind pachete de calcare masive, în alternanță cu straturi mai subțiri de conglomerate, gresii, șisturi.

Citește și Casa de Piatră și peșterile remarcabile din împrejurimi

Relieful

Este în strânsă legătură cu alcătuirea geologică. Se disting astfel două compartimente distincte: Bihorul sudic ( Masivul Biharia) și Bihorul nordic. Masivul Biharia, alcătuit din șisturi cristaline, are forme masive, cu declivitate mare dar uniformă. Rocile dure, rezistente la eroziune, au conservat aici cele mai mari înălțimi din toți Apusenii. Creasta masivului are un profil longitudinal foarte uniform, fără înșeuări puternic adâncite. Principalele ei vârfuri sunt, de la sud spre nord: Cucurbăta Mică (1769 m), Cucurbăta Mare (Vf. Bihor – 1849 m), Biharia (1597 m), Piatra Grăitoare (1658 m). În cuaternar, atunci când în Carpații Meridionali s-au format ghețari de dimensiuni mari, în jurul Vârfului Bihor s-au format ghețari de mici dimensiuni, aceștia punându-și amprenta caracteristică în relief, sub forma unor mici circuri glacio-nivale, situate pe versantul nord-estic al acestuia. Bihorul nordic, format în mare parte din calcare, se remarcă prin cea mai mare bogăție și complexitate a reliefului carstic din România (incluzând exocarstul și endocarstul). Acest tip de relief este în strânsă legătură cu atractivitatea turistică a zonei. Datorită modului de organizare și de evoluție ale sistemelor hidrografice din zonele carstice, în Bihorul nordic, în zona platoului Padiș, acestea s-au ”pierdut” într-un vast labirint subteran. Prin migrarea rețelei hidrografice în subteran, s-a redus eroziunea la suprafață. Astfel, Padișul, se prezintă ca o întinsă platformă ridicată la altitudinea de 1000-1200 m, fără o rețea hidrografică de suprafață organizată. Relieful platoului este haotic, fragmentat prin prăbușirile golurilor subterane, formând la suprafață doline de diferite dimensiuni. Dintre formele carstice amintim: dolinele, poliile, văile seci (hoance), văile oarbe, treptele antitetice, martorii de prăbușire, portalurile, avenele, cheile, lapiezurile, peșterile (cu toată gama de microforme subterane: stalactite, stalagmite, coloane, draperii, gururi etc)etc. Unică pentru platforma calcaroasă a Bihorului nordic este prezența ghețarilor subterani. De altfel zona deține numeroase recorduri carstice ale României și nu doar: ghețarul din Peștera Scărișoara, portalul peșterii Cetățile Ponorului (cel mai înalt), portalul peșterii Coiba Mare, cel mai larg, dolina unu de la Cetățile Ponorului ( cea mai adâncă), Avenul V5 din Poiana Vărășoaia ( al doilea cel mai adânc din România), Poiana Ponor, cea mai tipică polie din România etc

Munții Bihor văzuți dinspre Vlădeasa.

Citește și Masivul Vlădeasa – bastionul nordic al Apusenilor

Vf. Bihor și zona sa cu urme glaciare.

Căușul Glaciar de sub Vf. Cucurbăta Mare.

Valea Arieşul Mare - sat Galbena - Valea Cepelor - Cucurbăta Mare (Vf. Bihor)

Traseul Bandă Albastră  este traseul de acces pe Vf. Bihor dinspre Arieșeni, străbătând Valea Cepelor până la obârşia acesteia. Este un traseu destul de solicitant, cu peste 900 m diferență de nivel, accesibil în cca. 4 - 5 h de drumeție. Iarna, pe jos sau cu schiuri de tură - recomandat doar turiștilor sau schiorilor antrenaţi şi bine echipaţi. Traseul pornește de pa Valea Arieșului Mare, pe drumul de pe Valea Cepelor (alături de marcajul Punct Roșu spre Cascada Pătrăhăiţeşti) și urcă până la obârşia acesteia. Urcă pe un drum forestier prin pădure de molid până la colibele de la ”Mutătură”, sub Vf. Cucurbăta Mică. Imediat deasupra acestora se iese la golul alpin într-o largă înșeuare dintre vârfurile Cucurbăta Mică (recunoscut după turnurile centralelor eoliene) și Cucurbăta Mare, cu releul și stația meteo. De aici, poteca se orientează spre vest și în mai puțin de un kilometru și mai puțin de 100 m diferență de nivel se ajunge pe vârf, la 1849 m. Din vârf se poate coborî în zona lacului Tăul Mare (lac format într-o scochină nivală), mai rar vizitat, ascuns printre jnepeni, tot pe Bandă Albastră. Acesta se află la cca 300 m diferenţă de nivel sub vârf, la o distanță de cca 2 km.

O altă variantă de coborâre spre Valea Arieșului Mare poate fi cea pe Bandă Roșie, spre Satul de Vacanță Vârtop, parcurgând spre nord creasta Masivului Bihor, peste vârfurile Biharia (1597 m) și Piatra Grăitoare (1658 m). Această variantă este recomandată mai ales vara, când ziua este mai lungă.

Pe trasul Bandă Albastră  cu pornire din Avrămești

Cabane și pensiuni pe Valea Cepelor.

Bifurcația Bandă Albastră, Punct Roșu

Urcarea pe marcajul Bandă Albastră.

Semne că lemnul se exploateză în zonă.

Continuăm urcarea pe drumul forestier, părăsind poteca marcată, care e mai abruptă.

Etajul coniferelor.

Peisaj feeric de iarnă timpurie.

Urcăm pe zăpada neatinsă.

În zonele expuse vântului troienele se pot forma încă de la începutul lunii decembrie.

Intensitatea vântului crește, spulberând zăpada.

Molizii sunt ca niște uriași troieniți.

Adăposturile de la Valea Cepelor.

Colibele ne pot adăposti în caz de vreme rea.

Zăpadă troienită în jurul lor.

Urcarea spre Vf. Bihor.

Ceața e din ce în ce mai densă.

Vântul puternic face să fie necesari ochelarii de schi

Totul e înghețat în jur.

Treptat, ceața și zăpada ne dă impresia unui început de whiteout

Aproape nu ne mai vedem între noi.

Whiteout (white-out sau  milky weather) – este fenomenul prin care albul zăpezii se combină cu albul ceții, anulând orice reper și producând dezorientarea. Orizontul dispare, reperele de distanță și direcție devin total neclare și rătăcirea pe munte devine inevitabilă. Fenomenul pe care l-am întâlnit noi chiar sub Vf. Bihor nu  era chiar un whiteout complet format. Aveam încă reperele brazilor din jur, dar în asta s-ar fi transformat dacă am fi continuat să urcăm spre platoul de sub vârf. Combinat cu vântul care spulbera zăpada proaspătă crea o vreme pe care e bine să o eviți pe munte. Mai multe informații despre fenomenul whiteout puteți citi într-un articol de pe blogul celebrului montaniard, domnul Dinu Mititeanu Albul total sau white-out.

Fenomenul de whiteout și vântul puternic ne îndeamnă să ne oprim.

O ședință tehnică de evaluare a riscurilor.

Facem ce este mai prudent și ne întoarcem

Muntele va fi aici și altădată.

Pentru a ne bucura de el altădată, azi ne întoarcem.

Frumusețea muntelui iarna.

Urcarea spre Vf. Bihor în condiții mai bune.

Vf. Bihor

Muntele Mare văzut de pe Vf. Bihor

Citește și Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor

Muntele Vlădeasa  văzut de pe Vf. Bihor

Vf. Cârligatele (Vlădeasa)  văzut de pe Vf. Bihor

Stâlpii care jalonează poteca spre Vf. Bihor.

Sculpturi în zăpadă.

Meșterul iarnă.

Vf. Bihor.

Releul și stația meteo de pe Vf. Bihor.

Frumusețea iernii.

Coborârea pe drumul forestier.

Întoarcerea spre Valea Arieșului.

 

Trasee turistice   

Bandă Albastră - Valea Arieşul Mare - Cucurbăta Mare (Vf. Bihor)

Bandă Roșie - Șaua Vârtop - Vârful Piatra Grăitoare - Vârful Biharia - Vârful Bihor (Cucurbăta Mare) - Muntele Găina Cruce

Punct Roșu - Valea Arieşul Mare - Cascada Pătrăhăiţeşti - sat Arieşeni

Bandă Albastră - Pasul Criştior (Şaua Criştiorului) - Vf. Cucurbăta Mare (Vf. Bihor)

Punct Galben - Valea Arieşul Mare (sat Vanvuceşti) - Cascada Vârciorog

 

 

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și te îndeamnă să descoperi singur frumusețile Munților Bihor cu MN17 - Harta de drumeție a Munţilor BIHOR - PLATOUL PADIȘ

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar