Spre Vârful Poienița pe la Tăul Mluhii
Adăugat acum 23 de ore 41 de minute de Morar Daniel.
Pe potecile Metaliferilor nordici: drumeție de februarie către Vârful Poienița, cu oprire la Tăul Mluhii
Drumul de apropiere: Transapuseana
Accesul către această drumeție începe firesc pe una dintre cele mai spectaculoase șosele montane din Apuseni. Transapuseana nu este doar o legătură rutieră, ci o introducere treptată în peisajul și atmosfera Munților Apuseni.
Transapuseana în zona Râmeț - Munții Trascău.
Citește și Primăvara devreme pe potecile din Munții Trascăului
Vedere de pe Transapuseana spre: Munții Făgăraș, Munții Cindrel și Cheile Mănăstirii.
Vedere de pe Transapuseana spre Piatra Nicaia și Cheile Râmețului.
Șoseaua se desfășoară pe aproximativ 78 km prin Munții Apuseni, traversând Munții Trascăului și Munții Metaliferi și făcând legătura între Aiud și zona Bucium–Abrud. Pe parcurs, drumul străbate comunități pitorești precum Râmeț, Ponor, Mogoș și Bucium, fiecare păstrând un farmec rural autentic.
Vedere de pe Transapuseana spre Piatra Butanului și Piatra Secuiului.
Mai mult decât un simplu drum, Transapuseana este o invitație la aventură, cultură locală și relaxare în natură, deschizând porțile către comorile mai puțin cunoscute ale Apusenilor estici. Traseul șoselei este traversat de două trasee turistice marcate importante:
- Magistrala Bandă Roșie a Trascăului, sectorul Rimetea-Cabana Râmeț.
- Traseul Cruce Albastră: Cabana Râmeţ - Brădești - Sălciua de Jos
Vedere de pe Transapuseana spre Munții Făgăraș.
Vedere de pe Transapuseana spre Munții Cindrel.
Citește și Drumeție de iarnă pe plaiurile Cindrelului vestic
Vedere de pe Transapuseana spre Munții Șureanu.
Citește și Munții Șureanu – adevărată Poartă a Raiului
Accesul spre punctul de plecare
Una dintre aceste porți de acces este drumul către Mănăstirea Ponor, punctul de plecare al drumeției prezentate în acest articol.
Pentru a ajunge aici, se urmează DJ 107I – Transapuseana până în localitatea Ponor. În apropierea primăriei, drumul principal se părăsește și se continuă la dreapta pe un traseu parțial asfaltat, care traversează centrul satului, trece pe lângă Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Spiridon” și urcă spre Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Nectarie”.
Mănăstirea Ponor și Muntele Mare.
Munții Metaliferi – cadrul natural al drumeției
Zona în care se desfășoară traseul aparține Munților Metaliferi, o subgrupă montană situată în partea sudică a Munților Apuseni, caracterizată prin altitudini moderate și un relief domol. Majoritatea vârfurilor ating rar 1200 m, doar câteva depășind 1300 m, iar punctul culminant al masivului este Vârful Poienița (1437 m).
Munții Metaliferi, vedere generală.
Relieful este dominat de forme rotunjite, dezvoltate în principal pe roci vulcanice, rezultate în urma activității magmatice desfășurate în urmă cu aproximativ 15–7 milioane de ani. Din loc în loc, această monotonie este întreruptă de apariții vulcanice spectaculoase, materializate în vârfuri stâncoase și coloane de bazalt, precum cele de la Detunata.
Coloanele de bazalt de la Detunata Goală.
Vârful Poienița – punctul culminant al Metaliferilor
Vârful Poienița se află în nordul Munților Metaliferi, între bazinele hidrografice ale Arieșului Mijlociu și ale râului Mogoș. Sub vârf își au obârșia pâraiele Poienița și Stăuini, care se unesc la Mămăligani, formând cursul superior al Mogoșului.
Poienița face parte dintr-un grup de culmi de origine vulcanică, alături de Detunata Flocoasă, Detunata Goală, Geamăna sau Vâlcoi. Deși bine împădurit, vârful beneficiază în prezent de un marcaj turistic oficial, care ușurează accesul și orientarea.
Vârful Poienița.
Citește și Vârful Poienița – O drumeție memorabilă în Munții Metaliferi
Vârful Detunata Flocoasă și Vârful Vâlcoi.
Mănăstirea Ponor – începutul traseului
Mănăstirea Ponor este situată în nord-estul Munților Metaliferi, la aproximativ 1230 m altitudine, pe fața estică a culmii dintre Vârful Tulburelu (1304 m) și Vârful Piatra Crisnicului (1349 m), la obârșia Văii Ponorului.
Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Nectarie”, Ponor.
Complexul mănăstiresc cuprinde:
- Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Nectarie”, pentru călugări;
- Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Spiridon”, pentru călugărițe, situată la altitudinea de 1020 m.
Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Spiridon”, Ponor.
Spre Tăul Mluhii – o zonă naturală aparte
De la mănăstire, traseul urcă spre Tăul Mluhii, cunoscut și sub denumirile de Tăul Zânelor sau Tăul fără fund. Acesta se află în Tinovul Mluha (Tinovul Ponorului), pe un platou de aproximativ 10 ha, situat între bazinele Arieșului și Râmețului, la altitudini de 1320–1340 m.
Zona adăpostește o mlaștină oligotrofă, cu mușchi de turbă (Sphagnum, Polytrichum), specii ierboase, afin și arbori de talie mică. Deși nu este declarată rezervație naturală, aceasta constituie un habitat valoros pentru specii rare de plante și mamifere.
Tăul Mluhii.
Mușchi de turbă.
Spre Vârful Poienița
De la Tăul Mluhii, poteca continuă pe culme spre Vârful Poienița, încheind o drumeție echilibrată, care îmbină accesul facil, varietatea peisajului și liniștea specifică Munților Metaliferi.
Tăul Mluhii (Tinovul Mluha).
Mănăstirea Ponor – Tăul Mluhii – Vârful Poienița
Date tehnice ale traseului
- Distanță: 18 km (dus–întors)
- Diferență de nivel: 540 m
- Durată: 6–7 ore
- Marcaj: nemarcat până la est de Vârful Poienița, apoi Cruce Roșie
Spre Vârful Poienița pe la Tinovul Mluha.
Descrierea traseului
Traseul începe de la Mănăstirea Ponor, urmează un drum pitoresc prin nordul Munților Metaliferi, cu un scurt popas la Tăul Mluhii, și se încheie pe Vârful Poienița, cel mai înalt punct al masivului. Întregul traseu oferă o experiență de neuitat prin perspectivele oferite de pe punctele de belvedere spre masivele Munților Apuseni: Munții Metaliferi, Munții Trascăului, Muntele Mare, Munții Bihor, dar și spre masivele Meridionalilor: Munții Retezat sau Munții Făgărașului.
Belvedere de pe traseu spre Piatra Cetii și Munții Făgăraș.
Citește și Culmea Scărișoara, vederi largi spre custurile Făgărașului
Belvedere de pe traseu spre Munții Retezat.
Mănăstirea Ponor – Tăul Mluhii
Punctul de plecare este Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Spiridon” Ponor. Traseul urcă spre sud pe o potecă bine conturată, îndreptându-se inițial spre o turbină eoliană aflată pe vârful unei culmi. După ce se trece de acest reper, drumeagul continuă spre adăposturile din lemn, mergând paralel cu firul Văii Reci.
Punctul de pornire în drumeție: Mănăstirea Ponor.
Belvedere de pe traseu spre Vârful Bihor.
Citește și O drumeție prin feeria albă a iernii din Munții Bihor
În scurt timp, se ajunge pe un platou despădurit, dominat de Vârful Citera Lespedarului (1352 m). La vest de acest vârf se află mlaștina de la Tăul Mluhii. Poteca trece pe partea nordică a mlaștinii, traversând un mic izvor care se scurge din aceasta, și ajunge în zona de vest a acesteia. De aici se poate face o scurtă incursiune spre ochiurile de apă din centrul turbăriei.
Spre Tinovul Mluha.
Tăul Mluhii cu Muntele Mare în Fundal.
Tăul Mluhii.
Insulițe de iarbă pe Tăul Mluhii.
Muntele Mare.
Citește și Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor
Masivul Găina.
Citește și Muntele Găina - muntele cu legende și tradiții populare
La sud-vest de turbărie se află un afloriment stâncos, acesta fiind un bun punct de belvedere spre împrejurimi.
Punct de belvedere de pe traseu.
Vedere spre Vârful Ugerului.
Citește și Munții Trascău - pe Vf. Ugerului la debut de an fără zăpadă
Vedere spre Rezervația Scărița-Belioara.
Citește și Scărița-Belioara - Perla rezervațiilor din Muntele Mare
Vedere spre Creasta Vulturese.
Citește și Aprilie prin lumea de calcar a Scăriței și a Vulturesei
Vedere spre Masivul Bedeleu - Munții Trascău.
Citește și Drumeție peste Bedeleu într-o zi de toamnă
Tăul Mluhii – Vârful Poienița
De la Tăul Mluhii, poteca urmează culmea dealului spre vest, în direcția Vârfului Poienița, al cărui „moț” este vizibil de departe. Traseul trece pe lângă Vârful Măgura (1360 m), un vârf aplatizat, și ocolește pe stânga Vârful stâncos Piatra Cioranului (1364 m), ce poate fi urcat, oferind un punct de belvedere excelent asupra împrejurimilor.
Vedere spre Vârful Dâmbău și Munții Retezat.
Citește și Trascău de Toamnă: Dâmbău, vârful cu belvederi remarcabile
Vârfuri ale Munților Trascău.
Citește și Drumeție în Cheile Aiudului – Poarta de acces în Țara Trascăului
Poteca continuă spre vest, ocolind pe la sud Vârful Ferigilor (1377 m), unde este amplasată o troiță, și pătrunde curând în pădure, ajungând în șaua dintre Vârful Ferigilor și Vârful Poienița. În acest loc se află câteva construcții din lemn, probabil adăposturi ale călugărilor, decorate cu icoane pe pereți.
Vârful Piatra Cioranului și Vârful Poienița.
Vârful Piatra Cioranulu.
Vedere spre Masivul Buceș-Vulcan.
Citește și Masivul Vulcan între toamnă și iarnă
Vedere spre Piatra Suligata.
Troița de sub Vârful Vârful Ferigilor.
Vârfurile Geamăna.
De aici, traseul urmează o spirală în jurul Vârfului Poienița: se ocolește vârful prin nord și vest, pentru ca în final să urce pe culmea sa dinspre sud. Ultima porțiune traversează o zonă abruptă, cu copaci doborâți de vânt, parțial curățată, și conduce până pe vârful stâncos al Poieniței, la 1437 m.
Vârful Poienița - topul Metaliferilor.
Vârful Poienița - topul Metaliferilor.
Deși Vârful Poienița este puternic împădurit, el oferă totuși câteva priveliști spectaculoase asupra împrejurimilor: Munții Trascăului, Scărița-Belioara, Muntele Mare, Munții Bihor, Culmea Cârligate și Valea Arieșului.
Belvedere spre Vârful Bihor.
Belvedere spre Cârligate.
Belvedere spre Munții Trascău și Munții Făgăraș.
Citește și Drumeție de primăvară în condiții de iarnă pe Valea Sâmbetei
Masivul Buceș-Vulcan și Piatra Suligata.
Dacă iubești drumețiile și te fascinează natura, poți să te bucuri de ambele într-o singură aventură, vizitând MN30 - Harta de drumeţie a Munţilor METALIFERI.
Redactare, format și fotografii: Daniel Morar
