În căutarea carstului alpin din Munții Piule-Iorgovanu

Caracteristici geografice

Munții Piule-Iorgovanu sau Retezatul Mic – este un grup montan bine individualizat geologic, care face parte din grupa Munților Retezat. Denumirea de Retezatul Mic este oarecum arbitrară și forțată, deoarece între Munții Retezat și Retezatul Mic există foarte multe deosebiri geologice și geomorfologice. Culmea principală are o orientare generală NE-SV şi face legătura între Vf. Custura (2457 m) din Munţii Retezat şi Vf. Paltina (2149 m) din Munţii Godeanu. Această culme formează cumpăna de ape dintre bazinul Jiului, prin Jiul de Vest, și bazinul Mureșului, prin Lăpușnicul Mare.  Culmea principală are o lungime de aproximativ 13 km, iar din ea se desprind culmi secundare. Cea mai impozantă dintre acestea o formează Culmea Piule-Pleșa, unde se atinge altitudinea maximă a acestor munți (Vf. Piule – 2081m). Se poate observa cu ușurință că lungimea culmilor care coboară spre Jiul de Vest (SE) este mai mare decât ale celor care coboară spre Lăpușnicul Mare (NV). Calcarele sunt cele care dau nota distinctă a geologiei și a morfologiei acestor munți. Primele cercetări ale acestor munți datează din zorii secolului XX, prin explorările marelui geograf Emmanuel de Martonne.

Munții Munții Piule-Iorgovanu și Culmea Oslea văzuțe dinspre Retezatul vestic

Valea Scorota și Munții Retezat văzute dinspre Culmea Oslea

Citește și Drumeție în Retezat, spre Tăul Porții - lacul de poveste

Munții Munții Piule-Iorgovanu văzuți dinspre Munții Mehedinți

Citește și Călător în Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Vf. Piatra Iorgovanului văzută dinspre Vf. Retezat

Limitele: Valea Buta (Șaua Plaiului Mic) - în est; Jiul de Vest - în sud; Valea Soarbele (Șaua Paltinei) - în vest și Lăpușnicul Mare - în nord.

Munții Piule-Iorgovanu în cadrul Grupei Retezat-Godeanu. 1-Șaua Plaiului Mic; 2-Șaua Paltinei.

Sectoare: Culmea Piule - Pleșa, Culmea Albele – Piatra Iorgovanului – Stănuleții Mari, Culmea Drăgșanu. Cele mai înalte vârfuri sunt: Piule - 2081m, Drăgșanu – 2080m, Vf. Stănuleții Mari – 2049m, Vf. Scorota – 2020m, Piatra Iorgovanului – 2014m, Vf. Albele – 2013m.

Munții Munții Piule-Iorgovanu văzuți de pe Culmea Oslea

Panoramă de lângă Vf. Piatra Iorgovanului.

Geologia și relieful acestor munți au câteva trăsături specifice:

• prezența calcarelor (o suprafață de peste 40 km²) în strate groase (peste 1000 m), dispuse monoclinal, excepția fiind Culmea Drăgșanu, formată din roci metamorfice (Seria de Drăgșan);
• prezența unor contacte litologice nete între calcarele mezozoice ale Retezatului Mic și rocile metamorfice, sedimentare sau granitoidele unităților vecine (Munții Vâlcan, Munții Godeanu  și Munții Retezat).
• prezența reliefului carstic de altitudine, numit carst alpin;
• dezvoltarea tuturor formelor carstice, subterane și de suprafață: peșteri, grote, avene, doline, lapiezuri, chei, abrupturi, țancuri;
• existența lapiezurilor cu lungimi nemaiîntâlnite în carstul românesc, așanumitele caneluri sau caneluri nivale, dezvoltate pe fețele puternic înclinate de la Piatra Iorgovanului și împrejurimi;
• existența unor suprafețe de nivelare – Suprafața Drăgșanu și carstoplena AlbelePiatra Iorgovanului (+/- 1900 m) – sincrone suprafeței Borăscu II (formată în urmă 11-23 milioane de ani);
• existența reliefului glaciar și glacionival pe văile: Soarbele, Scorota, Buta și Găuroane.
• existența unui sistem de drenaj subteran, care preia apa pierdută prin ponoare/sorburi și o transferă, uneori la distanțe mari, 1213 km. Acesta este cazul, demonstrat prin trasori, al transferului subteran de ape dinspre bazinul superior al Jiului de Vest înspre bazinul Cernei. Resurgența acestor pierderi o reprezintă Izvorul Cernei, care este cel mai puternic izvor carstic din România.

Vf. Piatra Iorgovanului.

Relieful carstic alăturat celui glaciar pe Valea Scorota.

Relieful carstic alăturat celui glaciar pe Valea Soarbele.

Suprafața Drăgșanu.

Vf. Piatra Iorgovanului și Circul Găuroane.

Circul glacio-nival Găuroane.

Obiective naturale (unele cu potențial de atractivitate turistică)

Lacuri: Tăul Buta, Lacul fără Fund, Tăul de pe Hotar. Chei: Cheile Buta, Cheile Urzicarului, Cheile Scorotei, Cheia Scocului, Cheile Iarului. Vârfuri atractive: Vf. Piatra Iorgovanului, Vf. Piule, Vf. Piatra Albă, Vf. Gurganu. Peșteri: Peștera Zeicului, Peștera nr. 4 din Scorota. Avene: Avenul cu Gheaţă din Vf. Stănuleţi, Avenul cu Gheaţă din Albele,  Avenul Kiss, Avenul Mare cu Zăpadă din Albele-Găuroane, Avenul Stâna Tomii, Alte atractii: Podul natural din Scocul Urzicarului, Circul Găuroane.

Vf. Stănuleții Mari și Vf. Piatra Iorgovanului văzute de pe Culmea Oslea.

Vf. Piatra Iorgovanului și Vf. Stănuleții Mari văzute dinspre Munții Retezat.

Citește și Mărețul Jude - străjer peste Rezervaţia Gemenele și bazinul Judele

Cabane, refugii, cazare: Cabana Buta, Casa de Vânătoare Câmpușel, Complexul Turistic Cheile Buții, Refugiul (Stâna) Scorota, Refugiul Salvamont Buta, Refugiul A.P.N.R Stănuleți,

Un vechi adăpost de la Stâna Scorota, recent reconstruit.

Trasee

Cruce Roșie - Câmpu lui Neag -Cabana Buta - Poiana Pelegii - Lacul Bucura

Bandă Galbenă - Cabana Buta - Vârful Piule - Vârful Pleşa - DN66A

Punct Galben - Valea Scorota - Şaua Scorota - Cabana Buta

Triunghi Roșu - Casa de vânătoare Câmpuşel - Piatra Iorgovanului - Lunca Berhina

Punct Roșu - DN66A - Valea Soarbele -Tău Fără Fund - Şaua Paltina

Bandă Roșie - Curmătura Olanelor - Vf. Godeanu - Şaua Paltina

Bandă Albastră - Ohaba de sub Piatră - Lacul Bucura - Câmpu lui Neag

Vedrere spre Retezatul Mic, dinspre Oslea.

Traseul: Cheile Scorota – Stâna Scorota – Șaua Drăgșanu – Vf. Piatra Iorgovanului – Câmpușel

Datele tehnice: lungimea - aprox. 14 km; diferența pozitivă de altitudine – aprox. 1000 m; durata cu tot cu pauze de odihnă, fotografii și hrănire – 7 ore; marcaje: Punct Galben – între DN66A de la Gura Scorotei și Stâna Scorota; potecă nemarcată – între Stâna Scorota și Șaua dintre Vf. Albele și Vf. Căpățâna Albelor; Bandă Roșie – între Vf. Albele și Vf. Piatra Iorgovanului; Triunghi Roșu – între Vf. Piatra Iorgovanului și DN66A, la Câmpușel.      

Munții Piule-Iorgovanu și Munții Retezat.

Citește și Retezatul vestic – la pas prin zăpezile de vară

Descrierea traseului

Traseul nostru pornește de pe DN66A, în dreptul podului peste Jiul de Vest, de la altitudinea de aproximativ 1150m. Imediat după ce trecem podul întâlnim o barieră care limitează accesul motorizat pe Valea Scorota. În 2-3 minute ajungem în Cheile Scorota, pe care le străbatem în doar câteva minute. După aproximativ 20 de minute ajungem în Poiana Scorota, acolo unde se unește Scorota cu Apă și Scorota fără Apă. Este locul până unde cobora în trecut ghețarul de pe Valea Scorota, lucru evidențiat prin blocurile eratice identificate la câțiva zeci de metri pe versantul stâng al văii. Din acest loc putem vedea spre stânga (vest) câteva turnuri de calcar, printre care Vf. Biserica (1458m). După încă o jumătate de oră ajungem la Stâna Scorota.  În total de la DN66A până aici se face 1-1.30h. Din acest loc ni se deschid largi priveliști spre sud, spre Culmea Oslea. Spre est ne impresionează turnurile și vâlcelele care coboară dinspre Vf. Piule și creasta Iara Ascuțită. La stânga lor (nord) se află Șaua Scorota sau Șaua Iepii, pe unde continuă marcajul Punct Galben spre Cabana Buta, dar se poate ajunge și la marcajul Bandă Galbenă, care urmează culmea Piule-Pleșa. Spre vest ne impresionează peretele de calcar numit Fața cu Lăstuni, cel care însoțește pe partea stângă (sud) poteca pastorală, nemarcată, care urcă spre Șaua Drăgșanu. Aceasta este poteca pe care am ales să ajungem în creasta principală a Retezatului Mic. Poteca poate fi identificată în spatele (nordul) Stânei/Refugiului Scorota, urcând în diagonală, spre vest, un prag glaciar al Circului vestic al Scorotei. Poteca străbate la început un povârniș înierbat, apoi străbate porțiuni de pădure de conifere, de jnepeniș și ienupăr, pentru ca la final, sub Șaua Drăgșanu, să ajungă la golul alpin. De la Stâna Scorota și până în Șaua Drăgșanu se mai face aproximativ 1 oră. Odată ajunși în Șaua Drăgșanu peisajul se schimbă total, se trece de la relieful frământat la Văii Scorota la plaiul alpin de o netezime odihnitoare. Suntem la aproximativ 1850 m pe platforma de nivelare numită Suprafața Drăgșanu. În spate, spre est, putem cuprinde cu privirea Vf. Drăgșanu, Șaua Scorota, Vf. Piule și culmea Iara Ascuțită, care se desprinde din acest ultim vârf. Spre vest vedem Suprafața Drăgșanu, mărginită de Vf. Albele. La dreapta de Vf. Albele zărim porțiuni din zona Borăscu, iar spre stânga vom vedea pe măsură ce înaintăm spre vest, Piatra Cloșani. Direcția spre care trebuie să mergem ne este indicată chiar de Vf. Albele (spre vest), urmând mica culme din partea dreaptă (marcată și cu o momâie) a Scocului Drăgșanu. Pe cealaltă parte a acestei văi se află două adăposturi ale Stânei Drăgșanu și un mic ochi de apă cu o suprafață circulară, numit Tăul de pe Hotar. Trecem pe lângă Avenul Kiss și urcăm pe ”scocul” dintre Vf. Căpățâna Albelor și Vf. Albele, până într-o mică înșeuare unde găsim un stâlp cu marcajul Bandă Roșie. Acesta vinde dinspre Șaua Plaiului Mic și continuă spre Vf. Piatra Iorgovanului. Din această șa ne abatem puțin spre dreapta pentru a urca în 5 minute pe Vf. Albele.

Vf. Custura din M. Retezat văzut de la Câmpu lui Neag.

DN66A la Gura Scorotei.

Intrarea pe traseul Punct Galben

Cheile Scorotei

La confluența Scorotei cu Apă cu Scorota fără Apă.

Vf. Biserica - 1458m.

Poiana Scorota.

De la Stâna Scorota spre Oslea

Stâna Scorota și Șaua Dragșanu deasupra ei.

Stâna Scorota

Vf. Piule și Stâna Scorota.

Citește și Retezatul Mic - Prin Cheile Scorota și pe Culmea Piule - Pleșa

Cheile Scorota și Oslea.

Șaua Drăgșanu, dinspre Circul vestic al Scorotei.

Șaua Scorota și Vf. Piule.

Suprafața Drăgșanu și Vf. Albele.

Stâna Drăgșanu.

Șaua și Suprafața Drăgșanu.

Scocu Drăgșanului și M. Țarcu.

Tăul de pe Hotar.

Creasta Oslei văzută de pe Suprafața Drăgșanu.

Stâna Drăgșanu.

O momâie care indică traseul de urmat spre Vf. Albele.

Spre Vf. Albele, cu Vf. Piule în fundal.

Vf. Căpățâna Albelor și Vf. Albele.

Retezatul văzut de sub Vf. Albele.

Creasta Custura-Gruniu văzută dinspre Vf. Albele.

Vf. Peleaga văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Piule văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Piatra Cloșani văzută de pe Vf. Albele.

Vf. Albele.

Priveliștea care se deschide de pe Vârful Albele ne răsplătește efortul:

Spre nord se văd foarte bine Munții Retezat cu vârfurile reprezentative: Vf. Peleaga, Vf. Păpușa, Vf. Custura și creasta care se continuă din acesta spre vest.

Spre est se pot vedea Culmea Piule-Pleșa și, dincolo de ea, Munții Parâng (cu Stațiunea Parâng). Printre acești munți, dacă există o atmosferă clară, se pot vedea chiar Munții Făgărașului. Exact peste Șaua Scorotei se poate vedea Vf. lui Pătru, iar mai la stânga Vf. Șureanu. Se poate distinge clădirea de la începutul pârtiei de pe Vf. Aușel. La sudul Munților Parâng, dincolo de prelungile lui culmi dinspre Stațiunea Rânca, se poate vedea creasta Buila-Vânturarița.

Spre SE se văd Munții Vâlcan, continuați, la sud de noi, cu Creasta Oslea.

Spre SV se vede foarte bine Piatra Cloșani și Vf. lui Stan din Munții Mehedinți. În dreapta acestui vârf se vede valea de falie tectonică a Cernei, dar și ciucevele și geanțurile care însoțesc această vale. Mai spre dreapta, se văd Munții Cernei, cei care sunt continuarea spre SV a crestei pe care ne aflăm, peste Munții Godeanu. Se distinge foarte bine Vf. Vlașcu Mare din acești munți.

Spre vest, dincolo de Vf. Piatra Iorgovanului și Vf. Stănuleții Mari, vedem vârfuri reprezentative ale Munților Godeanu. Privirea este atrasă de Vf. Gugu, dar și de cea mai reprezentativă suprafață de nivelare din Carpați, Suprafața Borăscu.

Spre NV, mai la dreapta Munților Godeanu, vedem Lacul Gura Apei, deasupra căruia se află Șaua Iepei și vârfuri ale Munților Țarcu ( Vf. Baicu și Vf. Bloju).

Vf. Peleaga și Suprafața Drăgșanu văzute de pe Vf. Albele.

Un lac de nișă nivală văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Peleaga văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Păpușa văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Custura și Șaua Plaiului Mic văzute de pe Vf. Albele.

Vf. Șureanu și Vf. lui Pătru văzute de pe Vf. Albele (inclusiv stația pârtiei de pe Vf. Aușel).

Citește și Munții Șureanu - raiul sporturilor de iarnă

Munții Făgărașului și Munții Parâng văzuți de pe Vf. Albele.

Citește și Pe muchia Drăgușului, la întrecere cu norii

Culmea Piule-Pleșa văzută de pe Vf. Albele.

Citește și Parângul glaciar - spectacolul lacurilor de la obârșia Jiețului

Creasta Buila-Vânturarița văzută de pe Vf. Albele.

Creasta Oslea văzută de pe Vf. Albele.

Piatra Cloșani văzută de pe Vf. Albele.

Vf. Piatra Iogovanului și Munții Mehedinți și Cernei văzute de pe Vf. Albele.

Valea Cernei văzută de pe Vf. Albele.

Citește și Toamna în Mehedinți - Vârful lui Stan și Poienile de Sus (Crovuri)

Vf. Vlașcu Mare văzut de pe Vf. Albele.

Suprafața Borăscu văzută de pe Vf. Albele.

Vârfurile Stănuleții Mari și Gugu văzute de pe Vf. Albele.

Citește și Grădinile suspendate ale Godeanului - sub vârful Gugu

Șaua Iepei și Lacul Gura Apelor văzute de pe Vf. Albele.

După turul de orizont de pe Vf. Albele, coborâm spre Șaua Stănuleții Mici, trecând pe la nord de Avenul din Albele și începem urcușul spre Vf. Piatra Iorgovanului. Suntem pe Carstoplena Albele-Piatra Iorgovanului, în mijlocul carstului alpin. Distanța dintre cele două vârfuri este de aproximativ 1,5 km, pe potecă aproape 2 km. Piatra Iorgovanului este al doilea punct de belvedere de pe traseul descris. Ce ne relevă în plus acest vârf este doar Vârful Retezat, a cărui parte somitală se înalță puțin peste șaua dintre Vf. Judele și creasta Bârlea-Șesele Mari și o mai bună vizibilitate spre Vf. Gugu. Ce se pierde, este vizibilitatea spre Munții Șureanu, ascunși după Vf. Albele. Spectaculozitatea acestui vârf este însă superioară Vârfului Albele datorită monoliților de calcar alb, a abrupturilor acestora și a lapiezurilor prelungi care le brăzdează fețele abrupte. De pe Piatra Iorgovanului părăsim marcajul crestei principale Bandă Roșie și vom urmări în continuare marcajul Triunghi Roșu. Acesta urmează culmea sudică dintre Valea Iarului (Cheia Iarului) și Cheia Scocului. La obârșia acestei văi se află circul Găuroane (circ gacio-nival), cu aspect de amfiteatru cu pereți abrupți. Poteca coboară de pe vârf printr-o zonă cu stâncării, pajiști alpine și jneapăn, având spre stânga abruptul dinspre Găuroane. Străbate apoi o lungă poiană din etajul coniferelor, iar de la altitudinea de aproximativ 1600 m intră în zona forestieră. Aici străbate etajul coniferelor, iar în partea finală etajul fagului. Descendența potecii este accentuată și aproape continuă de la Vf. Piatra Iorgovanului (2014m) până la Poiana Câmpușel, la 1200 m altitudine (peste 800 m diferență negativă de altitudine pe o distanță de aprox. 3 km).

Vf. Stănuleții Mari.

Vf. Piatra Iorgovanului văzută de pe carstoplena Albele.

Vf. Piatra Sturului văzut de pe Vf. Albele.

Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Gugu văzut de pe Vf. Piatra Iorgovanului.

Abrupturile sudice ale Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Retezat văzut de pe Vf. Piatra Iorgovanului.

Vf. Albele văzut de pe Vf. Piatra Iorgovanului.

Privind spre M. Retezat.

Coborârea de pe Vf. Piatra Iorgovanului spre Câmpușel.

Valea Cernei.

Osela văzută de pe poteca Triunghi Roșu

Pe poteca Triunghi Roșu.

Pasul Jiu-Cerna văzut de pe poteca Triunghi Roșu

Piatra Cloșani văzută de pe poteca Triunghi Roșu

O culme nordică a Oslei văzută de pe poteca Triunghi Roșu.

Pe poteca Triunghi Roșu la intrarea în zona forestieră.

Pe poteca Triunghi Roșu în etajul coniferelor.

Panou informativ pe poteca Triunghi Roșu

Porțiuni abrupte spre Câmpușel.

Câmpușel.

Panou informativ  la Câmpușel.

DN66A, pe Jiul de Vest. 

Baza de plecare de pe la Câmpu lui Neag poate fi în același timp folosită și pentru a parcurge spectaculoasa creastă a Oslei. Lăsăm câteva fotografii să vă vorbească despre asta.

Luna deasupra Culmii Oslea.

Munții Godeanu și Retezatul Mic văzute de sub Culmea Oslea.

Culmea Oslea.

Culmea Oslea cu Vf. Oslea Mare și Vf. Peștișanu.

Culmea Oslea.

Jiul de Vest, Munții Cindrel și Munții Lotrului văzute de pe Vf. Coada Oslei.

Citește și Munții Cindrel – munții mărginimii Sibiului

Vf. Arcanu (Munții Vâlcan) și Buila-Vânturarița văzute de pe Vf. Coada Oslei.

Vf. Peștișanu și M. Cernei.

Lacul Iovanu de pe Cerna.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind Munții Piule-Iorgovanu cu MN06 - Harta de drumeţie a Munților RETEZAT ediţia a 3-a

 

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar