Pe urmele dacilor - la pas printre cetățile din Munții Orăștiei

Munții Orăștiei – locul unde geografia se împletește cu istoria și legendele cu cercetarea istorică
 Munții Orăștiei

Ridicarea puterii dacilor

”Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”. Așa îl prezintă Decretul din Dionysopolis, pe puternicul rege get. Cu Burebista se atinge apogeul unui proces de centralizare a puterii geto-dacilor și mutația centrului de putere dinspre Câmpia Munteană înspre interiorul Arcului Carpatic, în Munților Orăștiei. A urmat un secol și jumătate de dezvoltare a unui sistem de fortificații remarcabil pentru spațiul barbar. A fost adoptat modelul elenistic, cu adaptări locale de tip ”murus Dacicus”.

Drumul amenajat spre Sarmizegetusa Regia

Poarta de vest a cetății

Pădurea seculară de fag din incinta cetății.

Poarta de est, spre zona sacră

Fragment din zidul sudic al cetății

Drumul antic, pavat, spre zona sacră.

Drumul pavat.

Istoricul cercetării cetăților dacice

Istoria cetăților începe cu epoca lui Burebista și se încheie la peste un secol și jumătate, odată cu războaiele cu romanii. Urmează aproape două milenii de uitare. Doar localnicii păstori mai aveau habar de ziduri și de blocurile de piatră împrăștiate pe înălțimile din Munții Orăștiei. După două milenii de uitare, prima mare campanie oficială de cercetare, făcută mai degrabă din considerente economice și cu metode preștiințifice, stârnită de desele raportări de tezaure din zonă, a demarat-o fiscul austriac în anii 1803-1804. Ea a fost urmată de perioada arheologiei romantice, a anticarilor amatori, dar pasionați, apoi, la trecerea dintre secolele XIX-XX, de nașterea arheologiei oficiale, instituționalizate, transilvane. Cercetarea sistematică a început doar din 1921, la inițiativa lui Vasile Pârvan, întreruptă de războiul mondial și continuată apoi din perioada comunistă și până în prezent. Simultan cu aceste campanii și între ele, siturile cetăților dacice, au fost permanent ținta scormonitorilor de comori, a braconierilor siturilor, care adesea au devastat și au decontextualizat din punct de vedere arheologic tezaurele descoperite.

Templele de calcar de pe terasa a XI-a

Templul mare de calcar de pe terasa a XI-a

Templul mare de andezit de pe terasa a X-a

Templele patrulatere de andezit de pe terasa a XI-a

Popularitatea și incertitudinile istoriei dacilor

Se pare că dacii au format un popor antic pe cât de popular, în istoriografia română, pe atât de puțin cunoscut în detaliile lui. Citind manualele școlare despre daci, totul pare lămuritor. Dacii au fost un popor antic, indo-european (aparținând grupei tracilor/sau nu), politeist, format din numeroase triburi având abilitatea de a se înțelege printr-o limbă asemănătoare și reunite într-o structură cvasi-statală, în vremea celor mai importanți doi regi, Burebista și Decebal. Aveau o structură socială formată din două clase, aristocrația militară și sacerdotală (tarabostes/pileati) și demosul (cometai/capillati). Se ocupau cu agricultura și meșteșugurile și aveau legături culturale cu grecii, de la care primiseră cele mai durabile influențe, dar și cu celții, sciții și romanii. E în regulă, sunt lucruri importante și poate că e suficient la nivel de gimnaziu/liceu. Mai departe să aprofundeze specialiștii. Aici vei constata că apar divergențele și contrele.

Adâncindu-te în teoriile istorice despre acele vremuri, vei constata că  specialiștii în istorie sunt departe de un acord și un ”adevăr” despre daci. Multe dintre aceste teorii sunt într-o discordanță care merge până la anularea reciprocă. Acest articol nefiind unul al lămuririlor istorice, voi aminti doar câteva întrebări al căror răspuns sperăm să îl aflăm cândva. De când a devenit Sarmizegetusa capitală a Daciei? …Sau o întrebare chiar mai radicală… A fost Sarmizegetusa capitala Daciei? A fost sau nu Sarmizegetusa muntele sacru – Kogaionon - al dacilor? De ce au declanșat romanii războaiele cu dacii, datorită crizei financiare a imperiului sau datorită caracterului belicos și imprevizibil al dacilor? A fost sau nu Sarmizegetusa Regia ocupată definitiv, în 102, după  primul război cu romanii?  Cine a distrus sanctuarele din zona sacră a Sarmizegetusei, romanii sau chiar dacii?

Principalele surse antice despre geto-daci sunt autorii: Herodot, Tucidide, Ptolemeu, Cezar,  Diodorus Siculus, Strabon, Cassius Dio, Iordanes. Acești autori ne-au lăsat deopotrivă informații prețioase, dar și multe lucruri nelămurite.

Templul mare circular de pe terasa a XI-a

Detaliu de la Templul mare circular.

Panou informativ.

Să ne informăm înaintea unei drumeții

Dincolo de disputele dintre specialiști, e bine ca înainte de a porni la o drumeție spre locuri istorice să căutați un minim de informații despre ceea ce urmează să vizitați. Nu de alta, dar altfel s-ar putea să vă scape detalii interesante la fața locului. E bine de știut, de exemplu, că din zecile de fortificații dacice există un sistem de șase cetăți construite în tehnica ”murus dacicus”  așezate în Munții Șureanu și diviziunea lor vestică, Munții Orăștiei, care sunt incluse pe lista UNESCO. Acestea sunt: Sarmizegetusa Regia, Costeşti – Cetăţuie, Costeşti – Blidaru, Luncani – Piatra Roşie, Băniţa și Căpâlna.

În acești munți există și alte situri istorice în legătură directă cu acestea și cu războaiele de cucerire ale lor. Menționăm așezările sau fortificațiile dacice de la Fețele Albe, Vârful lui Hulpe, Fortificația de baraj de la Cioclovina-Ponorici (Troianul), Poiana Omului etc. Interesante sunt și castrele romane de marș de la: Vârful lui Pătru (Șaua Ocolu), Vf. Jigoru Mare, Vf. Comărnicel, Vf. Muncelu etc. E păcat să trecem peste aceste plaiuri montane fără să știm că pășim peste urmele legiunilor romane și ale unor evenimente istorice de o amploare fără egal în acest spațiu geografic.

Revenind la cetățile dacice din patrimoniul UNESCO, trebuie spus că ele au fost ridicate și întărite între secolul I a. Chr și începutul secolului II d. Chr. La ridicarea lor s-a folosit tehnica greacă a zidurilor duble, ridicate din blocuri de calcar, cioplite în tehnica opus quadratum, între care s-au pus roci brute și lut tasate, ca umplutură (emplekton).

Desigur, toate aceste situri istorice nu pot fi vizitate într-o singură zi, nici măcar cele șase incluse pe lista UNESCO. Unele dintre ele sunt aproape de căile de acces auto: Sarmizegetusa, Costești-Cetățuie, Piatra Roșie, spre altele trebuie parcurși anumiți kilometri pe jos: Costești-Blidaru, Căpâlna. Despre accesul la cetatea Bănița foarte frumos a scris cercetătoarea independentă Aurora Pețan pe siteul dacica.ro  (Țara Dacilor: Bănița)” E bine că e inaccesibilă și puțini stricători de istorie urcă pe ea. E rău că e inaccesibilă și puțini iubitori de istorie o pot ajuta.”

Templul mic circular de pe terasa a XI-a

Detaliu cu Templul mic circular.

Altarul de andezit, probabil loc al ritualurilor de sacrificiu.

Sarmizegetusa Regia

Dintre toate aceste șase cetăți, cea mai impresionantă este desigur cea de la Sarmizegetusa.  Accesul la ea e bine cunoscut și facil. Se pot vedea bine zidurile fortificației, zona sacră cu sanctuarele sale și drumul pavat. Aici este și unul dintre cele mai frumoase trasee care pot fi parcurse din zona acestor cetăți, respetiv traseul turistic Cruce Roșie. Așadar, se poate completa parcursul istoric al sitului cu unul de drumeție, care te scoate în golul montan, format din pajiști subalpine, pe traseul care duce spre Vârful Godeanu (1656 m) din munții Orăștiei. Poteca pleacă din partea de nord a incintei sacre, așa cum arată și săgeata ”Soarelui de andezit” și străbate o pădure de fag pe o culme dintre Valea Albă și Valea Godeanu. Urcă pe direcția NV, aproximativ 456 m diferență de nivel până pe vârful Godeanu . Este un traseu de aproximativ 5 km, cu o diferență de nivel acceptabilă și te duce pe un vârf care este un extraordinar  punct de belvedere.

Dacă faci abstracție de tăieturile de pădure jalnice din jurul său, poți vedea până departe. Vezi în jur: culoarul Mureșului de la Orăștie. Se văd bine orașele Alba Iulia, Orăștie, Simeria, Deva. Poți vedea chiar Râpa Roșie de la Sebeș. Se văd grozav de bine Munții Retezatului și Parâng. Apoi, Muntele Mare, Bihor, Trascău, Metaliferi, Vâlcan, Șureanu etc.

Citește și Munții Bihor - Apusenii la cel mai înalt nivel

Canale de drenaj și piațetă pavată pe terasa a XI-a

Turnul pentagonal din zidul de sprijin al terasei a XI-a

Poteca de la situl istoric spre Vf. Godeanu.

Urcarea spre Vf. Muncelu, locul unui castru roman.

Câine de stână, iar în fundal M. Retezat.

Citește și Retezatul Mic - Prin Cheile Scorota și pe Culmea Piule - Pleșa

Poteca spre Vf. Godeanu, în fundal.

Vf. Godeanu din M. Orăștiei.

M. Retezat văzuți de pe Vf. Godeanu.

Citește și Retezatul - Nestemata Coronei Montium

Munții Parâng văzuți de pe Vf. Godeanu.

Citește și Parângul Mic - turn de veghe spre împrejurimi

Vf. Scârna, spre est.

Vf. Negru, locul unor fortificați dacice de baraj.

Urma castrului dublu de pe Vf. Comărnicel

Castrul de marș din Șaua Ocolu (Vf. lui Pătru)

Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa e altceva decât Sarmizegetusa Regia.

Costești-Cetățuie și Costești-Blidaru   

Alte două cetăți dacice care pot fi parcurse în aceiași zi sunt cele de la Costeşti – Cetăţuie, Costeşti – Blidaru. Accesul spre ambele se face din același punct situat în amonte de satul Costești, imediat după ce treci podul peste Apa Grădiştii. După pod, spre dreapta pornește drumul pietruit care duce până la 100 m de accesul în Cetatea Costești-Cetățuie,  marcat cu Cruce Galbenă, cca 2,5 km. Cetatea, considerată cea mai veche dintre cele șase, era dublată de o mare așezare civilă. Se presupune că în vremea lui Burebista era reședința regală.  De lângă același pod pornește și poteca marcată cu Bandă Albastră care duce spre cetatea Costești-Blidaru, 2 km. Aceasta urcă prin pădurea de fag și este accesibilă doar pe jos.

Cetatea Costeşti – Blidaru se pare că a avut un rol eminamente militar. Există numeroase fragmente de zid, cu doua-trei, sau chiar patru-cinci rânduri de blocuri, urma turnurilor-locuință, sau al celor de apărare, plintele sanctuarelor etc.

Zid de incintă al cetății la Costești-Cetățuie.

Scara monumentală de la Costești-Cetățuie.

Turn locuință la Costești-Cetățuie.

Sanctuar de la Costești-Cetățuie.

Gușter la Costești-Cetățuie.

Șopârlă la Costești-Cetățuie.

Poteca spre Costești-Blidaru.

Turnul de intrare la Costești-Blidaru.

Zid de incintă, cu un bloc de calcar cu litera grecească teta.

Costești-Blidaru.

Costești-Blidaru.

Frumoasele pajiști de la Costești-Blidaru.

Cetatea Bănița

Cea mai neglijată dintre cetățile dacice incluse în patrimoniul UNESCO este, de departe, Cetatea Bănița. Aceiași autoare citată mai sus, referindu-se la cetatea Bănița scria ”Singurătatea Băniței este așa de diferită de singurătatea Apoulonului… Piatra Craivii are o solitudine maiestuoasă, o sălbăticie distinsă. Cetatea Bănița este asemenea unui orășean de condiție bună, cu relații internaționale, cu diplome, titluri și acreditări, care stă în mijlocul mulțimii părăsit, singur și trist.” Deși e aproape de șosea, accesul la ea este cel mai dificil și nerecomandat celor fără experiență în urcarea pe abrupturi montane. Nicio potecă clară nu duce spre ea, există doar un indicator la intrarea pe drumul spre Peștera Bolii, dar atât, fără altă indicație, fără un marcaj oficial și... Atenție! Urcușul este foarte abrupt, cu o înclinație pe alocuri de peste 60 grade, dificil. Paradoxal, pentru că dealul pe care se află cetatea (Piatra Cetăţii sau Dealul Bolii) este între calea ferată Simeria Petroșani și drumul european E79 de pe Valea Jiului, două artere de comunicație intens circulate. Din 1999, când a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, se află în mijlocul unor dispute mediatice, care reflectă neputința autorităților de a găsi o soluție.

În afara platoului din vârf, nivelat artificial, împădurit acum, doar câteva blocuri de calcar cioplite cu babe se mai pot vedea, iar dacă ai noroc poți descoperi un fragment cu câteva trepte din scara monumentală.  Nu am găsit menționat în nicio sursă terasa cu blocuri cu babe de la baza nord-vestică a dealului, însă am descoperit-o întâmplător. Acolo stau împrăștiate multe zeci, poate sute de astfel de blocuri. Am găsit mențiuni în diverse surse despre folosirea acestor blocuri la consolidarea terasamentului căii ferate Simeria-Petroșani. La finalul secolului XIX, când s-a construit aceasta, muncitorii italieni angajați de compania constructoare, ar fi prăvălit de pe terasa superioară, pe coastele dealului, blocuri de piatră pentru a fi folosite la terasament. Așadar, cetatea e misterioasă, dar practic inexistentă. Trudnica urcare îți va fi însă răsplătită de splendida perspectivă spre locurile din jur, spre Munții Parâng, Munții Retezat, spre Pasul Merișor etc.

Dealul Bolii sau Dealul Cetății Bănița.

Poteca vagă și marcajul neoficial spre cetatea Bănița.

Fragment din scara antică de acces de la Bănița.

Blocuri de calcar acoperite cu mușchi, e tot ce se mai poate vedea la cetatea Bănița.

Splendida panoramă de la cetatea Bănița.

Munții Parâng cu Vf. Cârja, văzute de la cetatea Bănița.

Citește și Parângul fermecător - ocolul lacurilor glaciare de la obârșia Lotrului

Cheile Băniței de la capătul vestic al dealului.

Peștera Bolii de la capătul estic al dealului.

Cetatea Piatra Roșie

Cetatea de la Piatra Roșie se află pe vârful unui deal calcaros, îndreptat antropic, având la bază și în împrejurimi numeroase terase ale unor așezări civile antice. Acestea se întindeau până departe spre Costești-Cetățuie. Cetatea de la Piatra Roșie se pare că avea rolul de a controla drumurile dacice din Munții Orăștiei. Acestea formau două noduri importante în apropierea ei, la Prihodiște și Poiana Omului. După exigențele actuale ale arheologiei, cetatea se consideră că este puțin cercetată. De la primele săpături arheologice și până în prezent starea cetății s-a degradat foarte mult. Piatra din zidurile cetății a fost folosită de localnici pentru amenajări gospodărești. Ce se poate vedea încă: scara monumentală, fragmente de zid și turnuri de incintă, urma clădirii cu absidă și, nu în ultimul rând frumoasa perspectivă spre  munții din jur și Munții Retezat, liliacul înflorit primăvara și numeroase flori rare. Drumul de acces auto este cel prin comuna Boșorod. Există o potecă marcată cu triunghi roșu: Grădiștea de Munte – Prihodiște – Poiana Omului – Șaua estică Piatra Roșie. Distanța este de aproximativ 10 km și se poate parcurge în aproximativ 5-6 h.

Indicator spre cetate.

Dealul Piatra Roșie.

Panou informativ la intrarea în sit.

Drumul pavat de la Piatra Roșie.

Poiana incintei I fortificate de la Piatra Roșie.

Turnul de NV al incintei I fortificate de la Piatra Roșie.

Panoramă spre vest de la Piatra Roșie.

Munții Retezat văzuți de la Piatra Roșie.

Citește și Drumeție de iarnă în Munții Retezat

Cetatea Căpâlna

La Cetatea de la Căpâlna s-au desfășurat numeroase campanii de cercetare arheologică. Ea avea rolul de a bloca accesul romanilor dinspre flancul estic al capitalei Daciei, precum și accesul dinspre sud peste Pasul Urdele. Este situată pe versantul stâng al văii Sebeșului. Accesul la ea se face de pe șoseaua Transalpina, din satul Căpâlna, urmând o potecă marcată cu Cruce Roșie pe aprox. 2 km.

 

Indicatorul spre cetate de pe DJ67C

Poteca cu marcaj spre cetate

Fragment de zid al cetății

Panou informativ la cetate

Turn-locuință

Piatră cu babă

Stejari bătrâni la cetate

Ca pe vremea dacilor, munții din jurul cetății sunt încă locuiți

Dacă îți plac drumețiile, natura și dacă te fascinează istoria, ai ocazia să te bucuri de toate la un loc, vizitând cetățile dacice din Munții Orăștiei cu MN22 - Harta de drumeție a MUNŢILOR ŞUREANU

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.

Citește și Vizită de Brumărel la Iezerul Șureanu și Vârful Șureanu.